Continuăm serialul poveştilor de coşmar petrecute la Teatrul Muzical “Nae Leonard”, situaţii care îl au ca protagonist pe directorul Florin Melinte. Chiar dacă managerul şi-a dat demisia, asta nu înseamnă că lucrurile întâmplate pot fi şterse cu buretele. De-a lungul deceniului în care Melinte a stat la cârma Muzicalului, nu doar artiştii, tehnicienii de scenă sau maşiniştii s-au plâns de abuzurile şi umilinţele la care au fost supuşi. Inclusiv instanţele judecătoreşti au constatat că situaţia de la Muzical este departe de a fi normală şi cu atât mai puţin specifică unei instituţii de cultură! Şi nu e vorba doar despre judecătorii din Galaţi, ci şi de cei din Bucureşti, care au apreciat că Florin Melinte nu are ce căuta la conducerea Teatrului Muzical!
Ironii în robă judecătorească
Dispoziţia din aprilie 2006 prin care primarul Dumitru Nicolae i-a prelungit contractul de management lui Florin Melinte a fost anulată de Tribunalul Bucureşti, decizia fiind menţinută şi de Curtea de Apel Bucureşti. Cu această ocazie, ambele instanţe nu au putut trece cu vederea faptele manageriale ale directorului Muzicalului.
În decizia pronunţată în 2008, Curtea de Apel Bucureşti a vorbit despre „performanţele” manageriale ale lui Florin Melinte, folosind în mod ironic ghilimelele. Mult mai critic a fost Tribunalul Bucureşti care, în hotărârea pronunţată, constată că „deficienţele în modul de utilizare a resurselor financiare sunt majore, sugerează necunoaşterea reglementărilor privind achiziţiile publice, încheierea şi executarea contractelor de prestaţii artistice, executarea contractelor individuale de muncă, precum şi modul de înregistrare a operaţiunilor şi documentelor în evidenţele financiar contabile, reprezentând indicii ale unui management defectuos”. Şi continuă în aceeaşi notă afirmând că „există numeroase cazuri în care Melinte a dispus abuziv măsuri sancţionatorii, constând fie în desfacerea contractelor de muncă ale diverşilor salariaţi ai teatrului, fie în diminuarea drepturilor salariale pe diferite perioade de timp, deciziile fiind ulterior anulate de instanţele judecătoreşti, dispunându-se totodată reintegrarea salariaţilor şi plata retroactivă a drepturilor salariale de care aceştia au fost privaţi”. Instanţa bucureşteană mai reţine că „toate situaţiile relevă managementul defectuos în privinţa resurselor umane, necunoaşterea sau greşita aplicare a Codului Muncii, măsurile dispuse de acesta prejudiciind inclusiv patrimonial teatrul, acesta fiind obligat şi la plata dobânzilor aferente salariilor neplătite la timp, precum şi la cheltuieli de judecată”.
Revanşa în justiţie
Tribunalul Bucureşti enumeră alte hotărâri judecătoreşti prin care salariaţii şi-au luat revanşa împotriva managerului. Astfel, în 2005, prin sentinţă civilă, Teatrul a trebuit să plătească Sindicatului Liber Teatrul Muzical „Nae Leonard” diurnele aferente deplasărilor în turnee în Austria, Germania şi Italia în august 2003. De asemenea, prin sentinţă civilă, Tribunalul Galaţi a dispus anularea deciziei de diminuare a drepturilor salariale ale actriţei Luminiţa Panaitopol şi restituirea salariilor reţinute şi plata cheltuielilor de judecată. Tot tribunalul a dispus anularea deciziilor prin care lui Adrian Dumitraşcu i s-a desfăcut contractul de muncă, restituirea salariilor reţinute, plata cheltuielor de judecată, şi, un an mai târziu, anularea deciziei de sancţionare disciplinară a aceluiaşi salariat. Tot Tribunalul Galaţi a dispus anularea celor trei decizii consecutive de desfacere a contractului de muncă al salariatei Lucia Frânculescu şi restituirea salariilor reţinute, plus plata cheltuielilor de judecată.
Vom continua serialul în speranţa că, povestind toate aceste grozăvii, ele nu se vor mai repeta vreodată.
