Noua sală cochetă a celui mai vechi teatru independent din Galați (se poate vorbi deja despre istoria acestui tip de teatru, la Galați, de la Fani Tardini la… Isabela și Sorin Oancea) s-a dovedit a fi neîncăpătoare la ingenioasa punere în scenă a spectacolului „Pandora”, după Katalin Thuróczy.
Jocul celor doi actori, Isabela Oancea (Mătușa Hilda) și Răzvan Klop (nepotul de frate Bandi) aproape că a întrerupt de mai multe ori reprezentația, provocând aplauze și râsete „la fix” pentru una dintre cele mai calde zile ale anului… Căldură mare, monșer, și miza intrigii era și ea hot, „o comoară de sute și sute de milioane”, o comoară (cam pierdută), dar care striga să fie descoperită, iar cele două personaje nu se vor da înapoi de la nimic (sau aproape) pentru a și-o însuși. „Două neamuri” universale, care se iubesc și nu se prea suportă în egală măsură, trebuie să găsească un limbaj comun pentru a ajunge să-și îndeplinească Scopul.
Titlul original al piesei (Pandora szelencéje, "Cutia Pandorei", care a mai avut o premieră, chiar mondială, tot la Galați, în februarie 2010, la „Fani Tardini”, în regia lui Eugen Făt) trimite, evident, la mitologie și la semnificațiile cuprinsului cutiei primei femei din lumea legendelor grecești vechi, femeia meșterită de către zei pentru Prometeu: durere, vanitate, suferinţă, lăcomie, cruzime, ură, moarte și… speranță, „dansul nădejdilor” dintre mătușă și nepot, parcă ultimii supraviețuitori ai omenirii după un război al tuturor împotriva tuturor (pe scenă au evoluat și revolvere, puști, bazuci, buzdugane, topoare - mai lipseau un tanc, un roi de drone, o rachetă balistică şi o nucleară de buzunar!), fiind molipsitor, simbolistica fiind clară: întotdeauna visăm, sub muzica condiției umane, cacofonice clar, sic, să ne înstărim, să putem să nu mai fim… umani, ci supraumani, să cumpărăm toată Veneția, amintită în text, doar pentru noi, să avem bani cât să ne cumpărăm Nemurirea, în Paradis sau unde se poate…
Cum ar spune Adrian Mociulschi, autorul fotografiei, „Pe scenă, un duo de zile mari: Isabela Oancea și Răzvan Klop, în peste 60 de minute de hohote de râs, suspans, ironie fină și mai puţin fină, replici cu greutate, umor fizic şi abuz.”
Ca să nu mai spunem de… crimă și iar crimă, dar nu vrem să dăm spoilere. La urma urmelor, de câte ori se pot omorî doi oameni unul pe altul? Machiavelismul aproape mefistotelic al Mătușii termină oarecum la egalitate meciul cu Naivitatea personajului care va mai apuca oare să se maturizeze al Nepotului? Rezultatul îl va afla fiecare spectator în parte, amuzându-se și îngrozindu-se în același timp! Cert este că regulilele teatrului sau dramatizării Absurdului sunt respectate cu un anume non-conformism, marcă înregistrată Alina Hiristea.
Poate am fi nedrepți dacă nu l-am aminti și pe „Aurel”, unul dintre soții mătușii, interpretat cu talent de către un schelet care te trage către Hamlet și Yorick, în cheia unui grotesc a la Ubu Rex… Spiritul său, salvat, parțial, și în sticlele de pălincă veritabilă (nu știm cât la sută pere, cât la sută... om!) „jucate”, pardon, ridicate, în câteva momente memorabile, va provoca și el aplauze!
Următoarea reprezentație, pe 9 august. Atenție, la premieră a fost sold out!
***
Katalin Thuróczy este o scriitoare şi jurnalistă maghiară, autoare a numeroase piese de teatru şi scenarii de film, dar şi studii, romane şi nuvele. Este născută la Budapesta, în 1948. Cu unele dintre scrierile sale, scriitoarea a câştigat numeroase premii şi distincţii, piesele sale jucându-se în Franţa, Ungaria, Cehia, Italia şi Polonia.
