În seara zilei de 10 octombrie 2025, o seară frumoasă de toamnă, pe o terasă de poveste romantică, Gabriel Gherbăluță (și prietenii săi) a(u) lansat trei cărți de poezie, în cadrul unei ședințe extraordinare de cenaclu.
Este vorba de „Zero absolut”, ediție bilingvă, româno-engleză (Editura "Pontos", Chișinău), „Phoenix - mon amour”, tot ediție bilingvă (Editura "PIM", Iași), omagiu adus limbii lui Shakespeare - aici traducător Dorina Brândușa Landén, la „Zero…” Elena Adrian Crăciun, și „Bine ai venit în Poezoland”, Editura "Neuma", Dej, în acest caz ediție bilingvă româno-franceză, traducătorul în limba lui Voltaire fiind profesorul universitar Nicolai Taftă, prezent la eveniment, autor al unei frumoase pledoarii pentru poezie în general, dar și pentru cultura și civilizația franceză, în particular, declarându-se un îndrăgostit de lirica lui Gabriel Gherbăluță, sic! Și în special de sonetele sale, care au fost reginele serii, sub bolta împlinită de stele și de struguri negri ai Paris Cafe!
De altfel, observa și subsemnatul, moderator al întâlnirii, Gabriel Gherbăluță tinde să devină sonetistul (cel mai iubit, nu… oficial, al) Galațiului, un fel de coarhanghel al sonetului moldovean, după mult mai celebrul alt purtător al numelui de arhanghel, Mihail Codreanu, de la Iași, paralela aceasta simpatică fiind consfințită „în text” de către Vasile Leonte (absent motivat la lansare), într-o cronică generoasă de carte, din „Școala gălățeană”, profesorul Leonte fiind citat în linii esențiale.
Prima intervenție i-a aparținut Alinei Beatrice Cheșcă, prefațatoarea volumului „Zero…”, care a încheiat: „Citindu-i sonetele, pășim pe urmele unui inițiat, descoperim tainele unei arte care nu aparține doar prezentului, ci întregii umanități. Fiindcă, da, Gabriel Gherbăluță își are deja locul său de neclintit în galeria marilor poeți ce și-au creat (și ne-au creat) absolutul sperat și visat.”
Au urmat Nicolai Taftă, ceva mai moderatul Vasile Datcu, spirit lucid, călcând pe urmele marelui Vasile Băncilă, Mirela Gheorghe, Darie Lăzărescu, vechi prieten al sărbătoritului zilei (de altfel, mulți au amintit prietenia veche care îi leagă, ceea ce ne-a adus aminte că alt nume al Poeziei este Prietenia, ca formă a Iubirii absolute), Adelina Pop (ultima la cuvânt, dar nu cea de pe urmă, înfrigurată, cu același spirit lucid, strict… brăilean), Valeriu Valegvi, Ana Sofian, Ionuț Iamandi, profesorul Cătălin Enică, alt prieten de-o viață al lui Gavrilă Lăți-Lungilă, cum a fost supranumit amical Gherbăluță, tocmai datorită importanței, mărimii, „urieșimii” operei sale, subliniind faptul că autorul chiar își duce „traiul în poezie”, cu toți cei dragi (au fost prezenți și mulți membri ai familiei, implicându-se activ la eveniment, de la soția Camelia la nepoțica Sara Ilinca!), inclusiv și (cu) majoritatea celorlalți membri ai cenaclului "Noduri & Semne", purtând marca unuia dintre cei trei poeți admirați necondiționat de către Gabriel Gherbăluță (i-a reamintit și vineri!): Homer, Shakespeare și Nichita Stănescu, deși uneori i se mai închină și lui Dante sau Eminescu! Sau lui Petrarca, Borges, Vasile Voiculescu sau oricare alt poet vecin pe scările Veșniciei, cu orice slujitor al Cuvântului-Metaforă!
Dorina Brândușa Landén, în prefața intitulată „Poetica într-o lume a schimbării” consideră și ea că G.G. „se alătură marilor poeți care au continuat să extindă principiile centrale ale operei lui Horațiu, examinând îndeaproape rolul poeților înșiși ca subiect, relațiile lor cu poemul și actul scrisului, intervenind cu propriile sale trăiri, gânduri si întrebări despre arta poeziei. (...) Este o poezie complexă și o dilemă fără egal. (...) Poetul scrie despre locul său special și despre propria sa viață, cu intenția de a spune și cititorului ceva despre a lui. Astfel, poetul care scrie poezia și persoana care o citește, fac un pact pentru a merge într-o călătorie comună de descoperire cu ajutorul limbajului și în limbajul însuși. (...) Complet contrar percepției comune potrivit căreia poezia ar trebui să fie doar o călătorie emoțională spre reconciliere, poezia lui Gabriel Gherbăluță este una a crizei, o poezie impregnată de mirosul Dunării, care uneori exudează violență și se revoltă împotriva condiției umane.”
Când ești atent la luciditatea scriitorului, chiar vezi că el semnalează, în acest tulbure an 2025: „orașul e plin de poeme fără stăpân/ dumnezeu doarme/ imaginația o ia razna” (din „…Poezoland”, p.190, un „coșmar”), iar aceasta este valabil pentru toată omenirea. Trăind sau nu în(tru) Poezie…
* Vineri, 17 octombrie, de la ora 18.00, la sediul "Vieții libere", va citi Viorel Dumitru Neagu.
