(muncă de toamnă)
Şi nici nu am plâns la plecare –
o lacrimă nu mai înseamnă
nimic într-o lume ciudată –
dar cred că voi plânge la toamnă.
Şi nici nu am plâns la venire –
venirea e tot o plecare,
un fel de plecare spre toamna
cu porţi scârţâind pe uitare.
Mi-au zis nişte oameni că este
păcat să nu plâng la venire,
păcat să nu plâng la plecare –
mai bine mă las de iubire.
Nu pot să renunţ la misterul
ce-mi ţine sfârşitul departe…
Mai bine dau drumul la toamnă
şi-o pun să culeagă o carte.
