La şedinţa de săptămâna trecută a Cenaclului "Noduri şi Semne", Loredana Tudor Tomescu (LTT) și Dorian Stoilescu (DS) ne-au citit atât proză, cât și poezie din cărțile ce urmează să apară: "Când poezia o citesc numai poeții" - scrisă de LTT și "Vitralii în lumina de vară" - scrisă, în tandem, de cei doi autori, din care redăm câteva fragmente și comentariile serii.
"Am în mine acea senzație proaspătă a ierbii în care mă jucam de mic, în jurul blocului. Ori de câte ori alergam până la istovire, mă duceam să găsesc iarbă unde să mă așez, să mă odihnesc puțin numai, iar bucuria mea venea imediat, instantaneu. La început era numai iarbă în jurul nostru. Însă iarba asta, mi-am dat seama mult prea târziu, era foarte scumpă, iar noi trebuia să ducem o luptă dârză pentru a o avea și în zilele următoare. Spre exemplu, Miliția ne-a luat prima bucată de iarbă și a pus garduri să-și adăpostească mai multe cuști cu câini. Apoi a început să construiască depozite de marfă și o parcare. Nu erau prea multe mașini, dar de-acum apărea un alt loc, fără iarbă, și nu pentru noi. Noi vedeam de la ultimul etaj cum milițienii mai făceau câte ceva să strice. Și unde începeau să facă ceva, iarba era distrusă imediat. Vedeam de la balconul din vârful blocului cum instruiau câinii în fiecare zi. Auzeam dihăniile cum umblau fără oprire, cum scânceau, îi simțeam cum ne toceau iarba. Ne era frică de acele dihănii, ni se părea că ne puteau sfâșia într-o clipă dacă scapă sau dacă o vor. Și-i creadeam în stare să sară gardul la noi dacă se înfurie. (DS - fragment din nuvela "Amintirea ierbii")
(...) Realitatea imediată aluneca peste mine ca apa pe-un corp uleios,/ n-o vedeam, încercam să privesc dincolo de pereții vagonului./ Ceva trebuia schimbat - deciziile, trenurile, zborurile.../ pașii. destinul... toate. Toate ar fi trebuit să fie altfel,/ poate trenul ăsta să ducă undeva unde toate-s altfel?/ Eu voiam doar să dorm, atât,/ dar cioara nu mă scăpa o secundă din ochi.// (...) Mă pândeam în somn, cu ochii deschiși,/ așteptând s-ajung dincolo, să călătoresc până la capăt,/ măcar o dată,// să renasc. (DS - fragment din poemul "Adormire")
(...) La umbra celor 7 meri tineri (toate semințele au încolțit,/ căutând lumina printre degetele mele scăpate/ din chinga durerii și-au ieșit din mine/ odată cu sufletul/ ...și cu nevoia de-a ști/ c-am scăpat în tine albie adâncă,/ să-ți curgă viața lin,/ mult după ce trec)/ ...la umbra celor șapte meri tineri, spuneam,/ îți vei scrie ultima poveste, ultima carte,/ în timp ce sufletul meu va citi peste umăr,/ dintre/ printre frunze și rod,/ pentru o ultimă corectură./ Acela, de abia, vei fi tu, cel adevărat,/ fără respirația mea de foc topindu-ți gheața,/ modelându-te astfel în forme în care/ nici nu bănuiai că poți să încapi./ Ține minte: ultima carte, sub cei 7 metri țâșniți din mine!/ *Da, știu, numerele trebuie scrise cu litere, în text, nu cu cifre./ Nu-i așa că poemul nu a pierdut nimic din substanță, din idee,/ din frumusețe sau urâțenie,/ doar pentru că am scris 7 cu cifră?/ Nu-i așa că poezia plânge la fel pe umărul tău,/ nu-i așa că e la fel de lipsită de soluții/ ca și-n varianta de editare/ a lui șapte - șap-te, ș a p t e - pe litere și silabe? (...) (LTT - fragment din poemul "În mână țin semințele mărului")
”O bucurie și o onoare să avem doi poeți importanți la N&S. Pe scurt, pot spune că poezia lui DS este foarte ancorată în realitate - poezia unei lumi traumatizante (și traumatizate, putem spune), în care lupta pentru supraviețuire este din ce în ce mai dură, din ce în ce mai degradantă; de aici, poate, și tenta de suprarealism a textelor și pendularea între realitate și oniric; o poezie ce pare foarte cerebrală, dar și profund emoțională - ceea ce o face captivantă. La LTT găsim multă ironie subtilă care prinde cititorul; unele pasaje sunt o exegeză a suferinței. Poemele au fost foarte bine recitate, mai ales că și textele se pretează la o astfel de abordare; poemele sunt susținute și de o ideatică adecvată, nu sunt numai declamative; are și pasaje mai diluate.” (Anca Șerban Gaiu)
”Stilurile celor doi autori sunt diferite; "Mergând mai departe" mi s-a părut un poem deosebit - în general, poemele care nu sunt foarte lungi sunt mai receptabile și mai captivante; LTT are și niste nuanțe ușor jucăușe, ușor teatrale.” (Andrei Velea)
”În mod paradoxal, poemele celor doi autori se deosebesc de la unul la altul, dar se și apropie. La LTT mi-a plăcut ideea de rimă interioară, ce o apropie de Marin Sorescu. Proza mi s-a părut impresionantă. M-a dus cu gândul la filmul "Iarba verde de acasă" și la "Fire de iarbă" a lui Walt Whitman.” (Ecaterina Păun)
Vineri, 19 decembrie, de la ora 18.00, în şedinţa cenaclului "Noduri şi Semne" de la "Viața liberă" - seară festivă, cu ocazia intrării în minivacanța sărbătorilor de iarnă - va citi fiecare membru participant (care dorește) un text din compozițiile proprii care să dureze 8-10 minute.
