În şedinţa de săptămâna trecută a Cenaclului "Noduri şi Semne", Marina Gherghef (MG) a citit două proze scurte intitulate "De ce nu sunt florile eterne?" și "Fulgii au căzut odată cu ”ergo sum”", care ar putea, foarte bine, să fie încadrate și la așa-zisele poeme prozaice - dacă ținem cont de încărcătura lirică observată și comentată de majoritatea celor prezenți, care au mai surprins, printre altele, înclinația autoarei către meditație/filozofie adolescentină, puritate, pesimism și aspirația către un absolut care, la ea, ar fi Eternitatea - care duce cu gândul la Hyperion și la pământeana Cătălina din "Luceafărul" lui Eminescu.
(...) Fulgișorii de nea îmi spală sufletul de rugina tristeții și îmi oferă un parfum nou, o reîmprospătare a eului liric - ergo sum. Este palpitant să-i vezi în mișcările lor elegante, zburând, poate unii fugind de la soarta căderii în pătura albă a singurătății, așteptând, poate, ca eu - marele și noul ergo sum - să fac o cărare către soare, lună și adevăratele stele din cerul propriului abis. Totul până când începe furtuna. Până când nu-mi ninge în inimă, iar eu să devin rece precum aceste steluțe mici. În această situație există o singură soluție: să-mi arunc zăpada depusă în mine și ceea ce eram, cu o lopată de adevăruri, presărată cu puțină sare și o rugăciune lăuntrică pentru a nu îngheța. Așa m-am dezghețat. Acum sunt flori, stele și culoare pentru tot ceea ce înseamnă viață. Pentru fulgii de nea care mi-au bătut la geam și cărora ergo sum le-a răspuns. Pentru nebunia depusă în suflet ce urmează să fie aruncată afară. Așa se va sfârși anotimpul de frig și durere. ("Fulgii au căzut odată cu ”ergo sum”")
”Se observă, în textele prezentate, un salt valoric esențial atât în ceea ce privește limbajul, cât și ideatica; în primul text - "De ce nu sunt florile eterne?" - are multe inserții lirice și o parte meditativă remarcabilă - de asemenea, lirică; prin motivul florii albastre, duce cu gândul la poeții Baudelaire, Leopardi și Novalis și, desigur, Eminescu, unde floarea albastră reprezintă aspirația către absolut - cu observația că, la MG, absolutul se identifică cu Eternitatea; are o puritate adolescentină și o tendință de meditație matură și precoce; prin decorul descris, creează un fel de graniță cu basmul; poate, de aceea, amintește și de "Micul Prinț" al lui Saint-Exupéry.” (Anca Șerban Gaiu)
”Proza MG are un profund caracter simbolic și confesiv, specific sensibilității adolescentine, dar surprinzător de matur în imagistică; textul urmărește transformarea interioară a unei voci lirice care pornește dintr-o stare de dezolare, pierdere și dor; imaginea inițială - patul de flori putrede, simbolizează suferința, epuizarea afectivă și o iubire - ideal inaccesibil (Hyperion - figură a absolutului, a iubirii imposibile, cu trimitere la "Luceafărul" eminescian); plânsul după muză indică blocajul creator și singurătatea existențială; momentul-cheie este metamorfoza - deși florile sunt moarte, putrede, își mută rădăcinile în prozatoare, realizând o comuniune între suferință și creație; durerea devine sursă de sens și regenerare; astfel, naratoarea își asumă identitatea de floare fragilă dar vie, capabilă să simtă, să-și amintească și să continue; imaginea finală a bulbului în poziția fătului sugerează vulnerabilitate și protecție; deși rănită, ființa se pregătește să renască, iar promisiunea înfloririi pe propriul pat marchează depășirea traumei și speranța reînnoirii; în ansamblu, proza MG este o alegorie a maturizării emoționale, a convertirii durerii în identitate și creație, promițându-ne că va deveni o cunoscută scriitoare.” (Coca Coralia Drăgan)
”O proză lirică; i-aș sugera să scrie povestiri.” (Ioan Gh. Tofan)
”Față de ceea ce s-a spus, aș mai remarca metaforele - care sunt deosebite.” (Ecaterina Mihăiescu Păun)
”Par niște exerciții pentru un viitor jurnal, pentru că are înclinație către filozofic, logică și introspecție; filozofia este potrivită vârstei; are voință și abilități pentru scris; să scrie mai concentrat; are onestitate, nu scrie din orgoliu sau ambiție - ceea ce o duce pe un drum bun în scris.” (Tudor Neacșu)
”O proză lirică plină de candoare adolescentină; este cuceritoare prin frumusețea florilor de cireș; parcă și vezi în fața ta o stampă japoneză, o stare Sakura, dar și o descărcare filozofică la nivelul inimii sale.” (Mioara Ardieleanu)
”Exerciții de contemplație specifice vârstei; o modalitate de descărcare a trăirilor și gândurilor adolescentine; un slalom prin lumea sa interioară.” (Carmen Neacșu)
”MG a oferit un fel de anime literar cartezian... fără prea multă animație (a se citi fir epic!) Desigur, opțiunea este pentru proză... lirică, cumva ca la Macedonski, cel din "Thalassa", dar acolo avem ceva schițe de personaje. Egoul și Hyperion, chiar și celelalte personificări... sunt prea puțin! Dar caleidoscopul creat, de stampă japoneză (sau de fragment de film de Miyazaki), este un punct bun de plecare.” (Adi G. Secară)
Vineri, 16 ianuarie, la ora 18.00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citește Coca Coralia Drăgan.
