În seara de 6 februarie, oaspetele Cenaclului „Noduri şi Semne” a fost scriitorul și profesorul Liviu Chifane (L.C.), care și-a prezentat pe scurt viața literară și câteva dintre cărți, în special cele de proză, citind proza scurtă intitulată „Satul adormit”, text apărut într-o variantă în volumul „Cercuri”.
Subsemnatul a vorbit pe scurt despre proza și poezia sa, acum apărută în volumul „Hora ielelor slute” (de fapt în anul 2025, la Editura "Datagrup" din Timișoara; toate cărțile lui L.C. sunt apărute acolo!), din discuții (re)amintindu-ne tuturor că autorul este „legat” bine și de Galați, prin studii universitare și doctorale, fiind membru activ al cenaclului studențesc „Gellu Naum” al Universității "Dunărea de Jos" și publicând poezie în revista acestui cenaclu, „Drumețul incendiar”.
Îl cunoșteam mai mult ca prozator, volumul de poezie, matur, fiind o frumoasă surpriză.
Proza prezentată a fost primită bine de către membrii cenaclului, care au „reacționat” în ordinea următoare (unii trimițând ulterior comentariul): Ion Avram, Tudor Neacșu, Anca Șerban Gaiu (care a fost felicitată pentru succesul dramatizării parțiale a piesei sale, la Teatru pe țeavă, cu o seară în urmă), Ecaterina Păun, Victor Dragomir, A.P. Velea, I.Gh. Tofan, Carmen Neacșu, Valeriu Valegvi, revenit la cenaclu după o îndelungată absență, Stela Iorga, Ștefan Pavăl și Ștefan Ionescu (de la cenaclul "Alter Ego", care activează la Biblioteca Județeană „Panait Istrati” din Brăila, cenaclu coordonat chiar de către L. Chifane), Marina Gherghef, Cornel Gingărașu, Cristi Chivu, simpatizantul cenaclului, abținându-se de la comentariu, dar declarând că i-a plăcut.
Reproducem câteva dintre intervenții, parțial:
I. Avram: „O proză care presupune o experiență marcantă de viață în lumea Deltei Dunării - un sat aproape părăsit- cu o atmosferă în care magicul discret vine din interferența bine țesută între tradiție și stranietatea vieții într-o pustietate in care natura specifică deltei este copleșitoare. Textul se impune printr-un dialog convingător și prin descrieri captivante.”
T. Neacșu: „Mă bucură prezența și revenirea autorului la Galați, „povestea” este captivantă, tehnica potrivită, poate ar fi necesar și un glosar pentru termenii pescărești; interesant momentul introducerii „conștiinței”.
A. Șerban Gaiu: „Ideea că o lume care a fost vie se pierde este de actualitate și se poate extinde, evident. Atmosfera este bine creată, are mâna sigură, incită la reflecții.”
E. Păun: „O povestire parcă scrisă pentru elevi și copii; împletește bine drama cu absurdul existențial.”
V. Dragomir: „Textul surprinde, într-o manieră realist lirică, o secvență din viața rurală văzută prin ochii copiilor… Titlul este sugestiv (Satul adormit - n.n.) nu doar la nivel fizic, ci și simbolic (...) Personajele principale, Nelu și Ticu, sunt tipice copilăriei rurale: curioși, energici.”
A. Velea: „Ideea și atmosfera sunt bine creionate, dar textul poate părea totuși didactic per ansamblu; parcă i-ar mai trebui mister și ambiguitate, deoarece, într-un fel, este prea curat scris și corect, paradoxal”.
I. Tofan: „Are darul povestirii, mi-a făcut dor de Sulina!”
C. Neacșu: „Text rotund, bine scris, emoționant, aspectul afectiv bine prins, răvășitor!”
V. Valegvi: „Are stil, stăpânește arta scrisului! Aș fi alternat mai mult dialogul cu partea descriptivă; aș fi profitat mai mult de peisaj, de partea dintre zi și noapte, de culorile de-acolo, din satul din Deltă.”
Stela Iorga: „Cred că titlul prozei scurte ar fi trebuit să nu devoaleze o parte din ideea centrală a ei, iar apariția străinului, din finalul prozei, ar fi trebuit să fie puțin anticipată, în așa fel ca ea să fie mai aproape de realitate. În rest mi-a plăcut cum a fost condus firul narativ de-a lungul întregii proze scurte. Ideea satului care „doarme” nefiresc, rupt din ciclul universal al vieții, dar și aparenta continuitate a vieții dincolo de somn și moarte cred că îl apropie un pic, prin tema dată, de realismul magic. Somnul aparent al satului, care se desprinde de ciclul universal, ca să trăiască în memoria unui copil este o idee și o salvare excelentă a acestui text foarte bun al autorului”.
Șt. Pavăl: „Există mai multe planuri, se creează credibil o tensiune in crescendo…”.
Șt. Ionescu: „Relația dintre frați este bine realizată, parcă văd și aud cei patru copii ai mei, dialogul fiind din acest punct de vedere foarte convingător, dar înmormântarea aceea a mamei sub nuc pare greu de înțeles, și creștinește, și simbolic și realistic…” .
M. Gherghef: „M-a adus într-o stare de nostalgie, atât pentru esența stării puerile, cât și pentru prezența elementului narativ. Tehnica este una reușită, din punctul meu de vedere. Dialogul reprezintă o armă care a reușit să-mi declanșeze emoție. Acțiunea este liniară, bine închegată, cu un început destul de liniștit şi cu un final chiar neașteptat. În societatea în care ne aflăm, astfel de povești chiar ar putea ajunge la inima unui elev, atât de gimnaziu, cât și de liceu, având în vedere atât tema, cât și morala și simbolistica întâmplării dintre cei doi copii.”
- Vineri, 13 februarie, de la ora 18.00, la sediul „Vieții libere”, va citi Stela Iorga.
