"Numele meu este Tilde Gorowitz. Nu mai este importantă vârsta mea şi nici locul în care mă aflu, atât timp cât locuiesc pe cea mai frumoasă planetă din univers. Amintirile de pe fundul oceanului sunt încă cele mai persistente şi cred că acest lucru nu se va schimba pe tot parcursul vieţii. Aerul atmosferic este prea puternic pentru mine, dar o gură de aer proaspăt este una din experienţele fundamentale din cele trăite după ieşirea la suprafaţă." (Marius Chiru, Tilde) Într-o altă şedinţă de cenaclu destul de recentă, Marius Chiru ne-a citit un început de povestire care, după spusele sale, ar avea o întindere de treizeci şi şase de pagini. Vinerea trecută, contrar aşteptărilor noastre, pentru că s-ar fi nimerit mai bine o continuare a povestirii din punctul rămas în suspans data trecută, autorul a preferat să ne lectureze doar ultima parte, să spunem chiar finalul povestirii. Regia aceasta ne-a cam lăsat debusolaţi în înţelegerea firului epic şi, din păcate, a fost spre dauna autorului. Prozatorul Ion Avram, declarându-se supărat că a fost vitregit de firul epic al povestirii, a spus că "se vede totuşi că este o ficțiune, dar din păcate nu-i o poveste legată, nu are atmosferă şi intrigă; singura calitate văzută, în comparație cu fragmentul de data trecută, ar fi vioiciunea dialogului, dar asta neînsemnând că autorul stăpâneşte foarte bine dialogul”. Andrei Velea, scriitorul, a văzut prea multă concentrare pe acţiune ceea ce a determinat o acţiune filmică și a mai spus că "proza nu e scenariu de film". Poetei Anca Șerban Gaiu i-au plăcut numele personajelor, a găsit mai mult lirism decât data trecută, dar n-a văzut mesajul şi i s-a părut o poveste prea alambicată. Cronicarul e de părere că autorul e harnic şi angajat într-un maraton personal într-ale cuvintelor, dar mai puţin interesat să-şi exploreze o parte inedită a scrisului său. Poate că, prin lecturile viitoare în şedinţele de cenaclu şi acumulând tehnici de scris din alte surse, Marius Chiru, harnic fiind, va reuşi să surprindă. Spor la săpat în piatră, prozatorule! P.S. Astăzi, tot la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului "Viaţa Liberă", ne citeşte poezie Ioana Andrada Tudorie.
Cronică de cenaclu: Proza, arta săpatului în piatră Scris de Simona Toma
Mai multe din această categorie:
