O noapte de ofrandă şi osândă (dictatură de sezon)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Moto: "Şi bat la uşa noastră, bat întruna,

            şi ne inundă plânsul pe sub prag...

            de-a pururi ne dispreţuieşte luna,

            arzând sublimă ca Ioana d' Arc!"

                                            (anonim folk)

 

De dimineaţă până-n seară stau la pândă

să văd cum vine din adânc...primul să văd

alcătuirea-i goală, singură şi blândă

cum bate-n geamuri, toată, fără îndărăt!

 

Şi cum pe prispă stă oleacă şi mă roagă

să mă dau jos din visul sec şi să-i deschid

că vrea o noapte de iubire şi de joacă

lângă tăcerea des/cântată de la schit!

 

Lângă tăcerea-n care clopotul adună

spre început atâtea suflete şi voci...

să auzim o steauă proaspătă: ce lună...!

cum să nu plângi şi să nu vrei să nu te joci?

 

Cum să nu stai frumos la râvnă şi la pândă?

cum să nu zici Sonata lunii, aşteptând

această noapte de ofrandă şi osândă?...

cu tot cu schit să vezi cum umblă pe pământ!

Citit 7690 ori Ultima modificare Miercuri, 06 Martie 2013 15:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.