Încă pot să cred că mama bate vântul în grădină (întruna)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Satul meu cu cinci biserici, trei fântâni şi două case

îşi dă sufletul (întruna) printre resturi temporale...

stă pe deal, se uită-n zare şi nu vrea să mă mai lase,

dacă vin, să plec (întruna) din des/cânturile sale

pline cu privirea mamei, pline cu privirea tatei,

pline cu privirea lunii pline, goale şi eterne...

toate sunt aici (acolo) şi m-aşteaptă şi zic: poate-i

vine mintea... (dintre resturi metabolice, moderne)...

să se-ntoarcă unde-i casa simplă şi vindecătoare,

cu zmei blânzi şi cu ilene şi cu geamuri mari, amare!

Şi aud, şi chiar s-aude, şi chiar văd, şi chiar se vede

cel salcâm, cel tei (întruna) cum s-adună şi mă strigă:

vino repede încoace, vino cu băieţi şi fete,

încă umbrele tăcerii sunt... şi-au pus de mămăligă,

şi se-ntrec în aşteptare, şi nu ştiu (încă) să cadă,

încă noaptea-i noapte bună şi nu dă peste lumină!...

încă pot să cred că tata bate coasa în ogradă,

încă pot să cred că mama bate vântul în grădină...

şi mă duc, mă duc (întruna) pe coclauri majestoase:

satul meu cu cinci biserici, trei fântâni şi două case!

Citit 7746 ori Ultima modificare Vineri, 08 Martie 2013 15:13

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.