… a spus Ana Maria Panagatos după lectura de vinerea trecută, şi noi am fost de acord, doar atât a uitat – am mai vrea şi altă dată proză scrisă de ea.
“Ioane... te ţii de glume, erai scris pe pomelnic la morţi, şi tu... cine ştie pe unde-ţi făceai veacu’ mă cumetre...?! gândea Vasile ironic - dojenitor ca un complice, în timp ce un ecou îi fulgera timpanele: lumânare, aproape, lumânare... Bine că vorbeşte cineva, dar ce vorbe!? Cui i-o mai fi venit sfârşitul acum la început de an, când lumea nici n-a terminat de petrecut? se întreba Vasile închizând ochii ca un copil, către odihnă.”
Ion Avram e de părere că una dintre cele mai mari calităţi ale textelor este cursivitatea lor, fie că este vorba de structură, fie că este vorba despre starea exprimată. Limbajul folosit în ele, realismul bine conturat, până şi fragmentele care sună mai cronicăreşte, toate acestea fac din lectura Anei o surpriză plăcută.
De aceeaşi părere a fost şi Stela Iorga, care a adăugat că poate fi resimţită tensiunea care creşte de la un text la altul. La fel, şi ea a remarcat simplitatea şi intuiţia artistică, precum şi dialogul care nu cade în ieftin nicidecum.
După Marius Grama este clar că autoarea a crescut la ţară, măcar în vacanţe. Cursivitate, dialoguri plauzibile, ton duios şi bun simţ – acestea sunt coordonatele textelor de vinerea trecută.
Sunt de aceeaşi părere cu ceilalţi, cum nu am mai fost de mult, scriu eu, Alexandru Maria, în această scurtă cronică.
Vineri, de la aceeaşi oră aproximativă 18,00, vă prezintă din creaţia sa Violeta Bobe.
