200 de ani de la naşterea lui Verdi - marcaţi magistral la Teatrul Muzical * Regizor şi distribuţie italiană, scenograf de la Scala din Milano, firmă de impresariat olandeză * Montarea grandioasă va pleca în turneu prin Europa
Sala Sporturilor şi-a depăşit menirea, sâmbătă, 2 noiembrie, găzduind, în mod inspirat, premiera operei „Aida” de Giuseppe Verdi. Această unică punere în scenă este rezultatul unei colaborări imaginate de directorul Teatrului „N. Leonard”, Teodor Niţă, alături de înalte foruri culturale din Italia şi Olanda, cu ocazia împlinirii a două sute de ani de la naşterea compozitorului italian.
În distribuţie au apărut nume răsunătoare ale muzicii internaţionale. Au fascinat publicul voci divine precum a Cristinei Ferri în rolul Aidei, a lui Antonio Interisano, care l-a personificat pe Radames, a Claudiei Marchi în Amneris, a lui Alfio Grasso – Amonasro, Devis Fugolo – Ramfis, Massimiliano Damato - regele Egiptului. Mesager a fost Adrian Mărginean, iar ca Mare Preoteasă a cântat Adelina Diaconu, la prima ei apariţie într-o asemenea însoţire artistică. Au dansat solista de balet Marta Marcelli, care a semnat şi coregrafia. Teatrul „N. Leonard” ne-a oferit o selectă prestaţie artistică prin orchestra şi corul al cărui maestru este Eugen Dan Drăgoi. A dirijat cu aplomb, dar şi cu sensibilitate, Simone Marziali. Viziunea artistică generală s-a împlinit prin regia lui Francesco Bellotto, directorul Teatrului „Donizetti” din Bergamo, asistat de Luigi Barilone şi Ionuţ Negrişanu. Scenografia a fost concepută de Angelo Sala de la “Scala” din Milano, adaptată şi realizată prin asistentul său Alfredo Corno şi pictorul Gheorghe Andreescu.
Spectacol cu distribuţie dublă
Despre naşterea acestui proiect artistic ne vorbeşte însuşi iniţiatorul lui, Teodor Niţă: „Încă de anul trecut am avut ideea acestui proiect. Am luat legătura cu un regizor important, Francesco Bellotto, apoi cu un mare impresar, firma „Stiop” din Olanda. Managerul şi impresarul sunt şi ei în Galaţi. Am reuşit să creăm la Galaţi evenimente mai mari decât edificiile de care dispunem, în ciuda faptului că mijloacele Consiliului Local sunt limitate. Puţine teatre din România au reuşit să aducă regizori şi scenografi de talia celor cu care colaborăm. Am avut două distribuţii, ambele foarte bune. Atât de bune încât nu am ştiut pe cine să alegem în seara aceasta. Decorurile şi costumele au fost realizate în teatrul nostru, după schiţele lui Angelo Sala. Teatrul nostru nu dispunea de spaţiul necesar, astfel că am realizat în Sala Sporturilor un teatru în teatru. Cu această montare vom merge într-un turneu de o lună de zile, 23 de reprezentaţii prin Europa (Luxembourg, Amsterdam, Bruxelles)”.
„Nu exista obişnuinţa de a organiza producţii de mare amploare”
Regizorul Francesco Bellotto s-a arătat încântat de colaborarea cu teatrul gălăţean: „Surpriza este că avem absolut aceleaşi viziuni asupra artei şi vieţii, aceleaşi valori, acelaşi mod de a simţi. Iniţial mi-a creat temeri faptul că, pe plan local, nu exista obişnuinţa de a organiza producţii de mare amploare, aici era provocarea din care, până la urmă, ne-am construit succesul cu investiţii relativ mici. În teatrul pe care-l conduc avem un buget anual de un milion şi jumătate de euro, putem realiza mai multe, cu toate că nici acesta nu ne este suficient. A mai fost un inconvenient pe care l-am depăşit: timpul. În Italia, o producţie se realizează într-un timp foarte scurt, doar două sau trei săptămâni sunt alocate pentru producţiile noi. Nu avem personal angajat, lucrăm cu colaboratori, echipe de profesionişti care ştiu ce au de făcut. Corul gălăţean m-a impresionat în mod special, am găsit acolo câteva voci interesante şi am stabilit o audiţie pentru câteva soprane cu care am putea colabora în Italia”.
„Nici în Sala Sporturilor, înălţimea nu a fost suficientă”
Dirijorul Simone Martiali s-a arătat încântat de prima colaborare a sa cu artişti români, de orchestra compusă din veritabili profesionişti. „Nu sunt diferenţe culturale, artiştii de aici sunt parcă puţin mai răbdători la repetiţiile îndelungate. Am exersat douăsprezece zile, uneori chiar de două ori pe zi, opera e lungă şi e nevoie de multă concentrare. Am realizat până la urmă interpretarea pe care mi-o doream”, a precizat artistul.
Asistentul scenograf Alfredo Corno a fost cel care a avut sarcina de a realiza pe plan local ideile lui Angelo Sala. „Lucrez des în Franţa sau Elveţia, am mai lucrat cu câteva teatre din Cluj, Arad, am experienţa lucrului în România. Nu am avut diferenţe de viziuni, avem în comun dragostea pentru muzică, limbajul artistic ne este comun. Au fost ceva probleme tehnice de producţie: concepţia şi-a propus să acopere necesităţile unui turneu cu teatre spaţioase. Aici la Galaţi teatrul nu ne era suficient pentru scenografia ce necesita o infrastructură şi dispozitive de mari dimensiuni. Nici în Sala Sporturilor, înălţimea nu a fost suficientă astfel a trebuit să ajustăm decorurile, să le scurtăm, ceea ce un ochi exersat poate descoperi în partea de jos a decorului. Am ales alb-negrul pentru a putea obţine efectele speciale prin iluminare, aceste culori nu se „opun” luminii de nuanţe diferite.”
„Niciun teatru închis nu a mai renăscut”
Din perspectiva managerială, Ladislau Supiers, reprezentantul partenerului olandez care a participat la finanţarea proiectului ne-a mărturisit că el însuşi a ales vocile după îndelungi audiţii vizite şi interviuri. Firma sa achită onorariile invitaţilor străini. Managerul este absolvent de Conservator în Polonia, după care a făcut mai multe cursuri pentru specializarea în managementul artistic. Este foarte tranşant în legătură cu destinul artei: „Dacă guvernele nu vor finanţa cultura, se vor pierde toate teatrele. Guvernul olandez a ridicat peste noapte valoarea impozitelor cu treisprezece procente, ceea ce a dus la dispariţia a cinci teatre. Din experienţa mea de douăzeci de ani, ne asigură domnul Supiers, niciun teatru închis nu a mai renăscut. O pierdere de acest gen este ireparabilă şi definitivă”.
Peste 1.500 de spectatori
Sala Sporturilor s-a umplut până la refuz în mod neaşteptat. Aproximativ o mie cinci sute de spectatori după estimările directorului Teodor Niţă, faţă de patru sute cât ar fi încăput în teatru. La intrare coada se întindea pe distanţă de o sută de metri. Alături de doctori cunoscuţi, de oameni de afaceri sau politicieni locali, de profesori, poliţişti, stăteau oameni de rând cu îndeletnicirile cele mai diverse.
Montarea a fost îndelung aplaudată de spectatorii ridicaţi în picioare în semn de profundă apreciere. Despre tehnica interpretării medicul Sorin Pepinu, un fin cunoscător şi turist cultural prin teatrele lumii, ne spune următoarele: „La Galaţi există o tradiţie a montărilor cu Aida, aceasta este a treia de la înfiinţarea teatrului în 1956. Prima a avut loc în anul 1971 şi a doua în 2006, producţii diferite, spectacol cu care s-au sărbătorit 50 de ani de la înfiinţarea teatrului”.
Performanţe lirice deosebite
"Ţinând cont de faptul că este o producţie itinerantă, scenografia, din această perspectivă, trebuia să se adapteze la scene de diferite dimensiuni. Regia lui Francesco Bellotto a fost eficientă, reuşind un spectacol coerent, cu subliniere specială pentru reuşita scenelor de masă. Dirijorul Simone Marziali şi orchestra au realizat o interpretare de zile mari. Corul, condus de ani de zile cu multă dăruire de maestrul Drăgoi, a reuşit o performanţă extraordinară, nuanţată, atingând un moment culminant în scena judecăţii. Aida - Cristina Ferri - soprană lirică ce deţine o voce generoasă cu o tehnică extraordinară, expresivă, reuşeşte să impresioneze atât în interpretare, cât şi prin elementele tehnice de mare dificultate, cum sunt pasajele pianissimi, care se cântă foarte încet, susurat, murmurat. Antonio Interisano, interpretul lui Radames, e o cunoştinţă veche a publicului românesc. În urmă cu doi ani, l-a interpretat la festivalul „Darclee” pe Enrico din „Trubadurul” de Verdi, voce mare, strălucitoare, cu acute impresionante. Claudia Marchi, mezzosoprana cu o voce extraordinar de generoasă, cu o culoare strălucitoare, este unul dintre interpreţii cu o performanţă deosebită. Amonastro - Alfio Grasso, bariton cunoscut publicului pentru a treia oară la Galaţi, voce generoasă care reuşeşte să realizeze perfect personajul. Massimiliano Damato, bas extrem de eficient, a realizat în mod adecvat personajul regelui. Devis Fugolo, bas profund voce generoasă, a fost impresionant în scena judecăţii", comentează medicul Sorin Pepinu.
Gălăţenii s-au ridicat la înălţimea cerută
"În cele două roluri de mai mici dimensiuni, cei doi artişti ai teatrului gălăţean au realizat performanţe deosebite. Adrian Mărginean, voce de tenor liric cu posibilităţi de dezvoltare promiţătoare în viitor, iar Adelina Diaconu, voce excepţională cu o culoare extraordinar de frumoasă frazare desăvârşită de la care sperăm roluri mari şi realizări importante.
Baletul a fost unul adaptat unei trupe itinerante. Deşi realizat într-o formulă restrânsă, a fost deosebit de expresiv, servind foarte bine sensul acţiunii cu o notă deosebită pentru artista italiană Marta Marceli, care a conceput şi coregrafia", îşi încheie comentariul Sorin Pepinu.
Am asistat la una dintre realizările de vârf ale Teatrului „N. Leonard”, care îi face cinste. Aşteptăm de la acesta şi pe viitor performanţe tot mai frumoase.
