(cea mai frumoasă păcăleală)
parcă niciodată nu a fost mai întuneric
şi mai frumos în noaptea de paşte
când am văzut atâtea lumânări în cimitir
şi am crezut că cineva (se) naşte
chiar în prima secundă a învierii
şi este primit cu multă lumină pe pământ
şi mă întreb dacă nu cumva învierea
este naştere din când în când
dacă nu cumva naşterea
este învierea unui mort care se repetă
mai rar sau mai des
după cum scrie linii domnul acela cu cretă
pe tabla lui fără început şi fără sfârşit
acoperită cu ţărână sau cu zăpadă
şi lângă fiecare linie câte o lumânare
să credem că nu murim niciodată
