Ieri a fost sărbătoarea Sfântului Mare Proroc Ilie Tesviteanul, zi care cade în mijlocul verii şi care aduce, în ultimii ani, multă căldură. Altădată, sărbătoarea venea cu ploi, fiindcă poporul cunoştea că grija Sfântului era ca oamenii să nu fie pedepsiţi cu secetă.
Cu toată arşiţa zilelor din urmă, ieri, la Biserica „Sfântul Ilie” din Galaţi, Liturghia a fost săvârşită de Arhiereul locului - Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de preoţi şi credincioşi. Creştini care nu s-au lăsat copleşiţi de arşiţa lui „Cuptor” şi au stat la rugăciune pe unde au găsit un petic de umbră, pe sub nucii şi teii din curtea Sfântului locaş.
„Eu nu sunt de aici, sunt din Cuza Vodă şi am venit cu mătuşa mea la rugăciune. Mi-a plăcut cum s-a slujit, mi-a plăcut cuvântul despre credinţă şi necredinţă. Mi-a plăcut totul”, ne-a spus Florin Stanciu, elev în clasa a V-a la Şcoala ˝Elena Doamna˝ din amintita localitate.
„Sărbătoarea de azi a Sfântului Ilie este o zi cu mari emoţii pentru mine. Fiica mea este în examenul de admitere la Facultatea de Medicină şi am venit la Sfânt să-l rog să se roage şi pentru casa mea la Cel de Sus. Că rugăciunea mea e slabă...”, spune doamna V. Ţandără din Galaţi.
Cu slăbiciunile necredinţei, cu neputinţele vieţii, cu gândul la misiunea noastre în această lume trecătoare, aşa s-au regăsit creştinii care au avut răbdarea de a participa la sărbătoare de ieri.
Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos a rostit cuvânt de întărire pentru credincioşi şi necredincioşi. A asemănat „pomul plin de roade bune cu omul bun, plin de credinţă în Dumnezeu”.
„Am uitat să ne mai rugăm, am uitat să facem fapte bune. Astăzi, unii consideră că dreaptacredinţă este depăşită, însă Sfântul Ilie ne arată că doar credinţa noastră rămâne prin milenii. Astăzi, la fel ca în vremea lui, în urmă cu aproape trei milenii, erau mulţi închinători la idoli. Şi noi - astăzi - facem la fel, nu ne mai închinăm la Dumnezeu, ci la oamenii de conjunctură...”
Şi, dacă în vremea Sfântului Proroc Ilie, templele idoleşti erau motiv de smintire a oamenilor, astăzi idolii sunt mai sofisticaţi şi iau forma banului, a minciunii, a vrajbei, a dorinţei de a obţine avantaje nemeritate sau măcar de a face rău prin minciună, prin manipulare.
Şi predicând despre credinţă şi necredinţă, Arhiereul locului a făcut un portret al „necredinciosului”, pe care l-a caracterizat drept „un om pripit, nervos, grăbit, ştiutor şi cunoscător a toate, care intră repede în panică şi tot repede strică lucrurile bune sau dă faptele bune pe cele rele! Uitând că Dumnezeu ne va judeca nu atât pentru cele bine făcute, ci pentru omisiuni şi pentru binele pe care l-am fi putut face. Pe când, credinciosul lasă linişte în jurul lui şi toate pe care le face ştie că nu el le face, ci le face Dumnezeu”.
În anul Domnului 2011, prăznuirea Sfântului Ilie a fost prilej de sfinţire pentru creştini, dar şi de binecuvântare a primelor roade ale pomilor. În vechime, în ziua de Sânt’Ilie, bunicile şi străbunicile noastre aşezau lângă rugăciune colivă de mere noi şi de alte fructe specifice sezonului.
Unele nici nu gustau din primele roade ale pământului până ce nu le aduceau la Biserică să le binecuvânteze, astfel recunoscând atotoputernicia lui Dumnezeu. După ce erau săvârşite ierurgiile pentru vii şi morţi de către preot, creştinele împărţeau jertfa de alimente săracilor şi copiilor. Aşa se întâmplă şi astăzi...
