(regret condiţional operativ sau cum se poate rata călcarea celor zece porunci)
Te-aş fi iubit până la sânge,
te-aş fi iubit până la os,
cu toate mâinile curate
şi fără să te rog frumos!
Te-aş fi iubit fără cuvinte,
te-aş fi iubit fără cusur,
să crape corbul…niciodată
să nu mai zică nevermur!
Te-aş fi iubit cum se aude
că şi tu ieri m-ai fi iubit,
cu toate feţele luminii
din sufletul unui chibrit!
Dar astăzi a venit devreme
şi nici nu m-a rugat frumos…
este târziu până la sânge
şi întuneric pân-la os!
