În Duminica Femeilor Mironosiţe, a treia de la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, pelerinii aflaţi la Catedrala Episcopală din Galaţi - unde Liturghia a fost săvârşită de Prea Fericitul Patriarh Daniel - au avut posibilitatea să asculte un ziditor cuvânt de învăţătură despre modelul Mironosiţelor Femei. Evanghelia ne arată că în Biserică învăţăm nu numai din învăţătura Sfinţilor Apostoli şi din pilda vieţii Sfinţilor noştri, ci şi din exemplul de smerenie al Femeilor Mironosiţe, purtătoare de miruri, de aromate.
«Cei doi Sfinţi Evanghelişti - Marcu şi Matei - ni le prezintă pe Femeile Mironosiţe ca Mari Dascăli ai Bisericii, nu prin învăţătura lor - căci ea nu putea fi diferită de cea a Apostolilor - ci prin modul lor de a fi şi de a făptui, prin modul lor de a exprima legătura lor de credinţă şi preţuire, de smerenie şi curaj faţă de Mântuitorul cel Răstignit şi Înviat din morţi, spunea Prea Fericitul Patriah Daniel. Este pus în balanţă curajul Femeilor Mironosiţe cu teama prea mare a Apostolilor”.
În timp ce ucenicii stăteau încuiaţi şi ascunşi, Mironosiţele au mers să ungă cu miruri, cu aromate, Trupul Mântuitorului, după tradiţia iudaică.
“Această ungere cu aromate, cu miresme, era deodată un semn de preţuire şi un semn de luptă cu moartea, cu stricăciunea, ca să nu intre în stricăciune, în coruptibilitate. Sfântul Evanghelist Marcu ne arată că aceste femei - în care iubirea şi preţuirea faţă de Hristos erau mai tari decât teama de primejdii - aveau un curaj deosebit, pe care în dimineaţa Învierii lui Hristos nu l-au avut Apostolii. Şi cum nu se mai găseau oameni care să le ajute să dea la o parte piatra de pe Mormânt, a trimis Dumnezeu Îngerul din Ceruri pentru a răsplăti credinţa, curajul şi dragostea multă faţă de Dumnezeu şi faţă de Hristos».
Curajul sfânt
Adeseori - asemenea Mironoşiţelor care se întrebau pe cale: «Cine ne va prăvăli piatra de pe Mormânt?» - şi noi ne întrebăm cine ne va lua piatra de pe inimă, atunci când trecem prin greutăţile acestei lumi, când ne simţim neajutoraţi? «Când nu mai sunt oameni prin care Dumnezeu să ne dea o mână de ajutor, trimite îngeri din ceruri ca să ne scoată din întuneric şi disperare, a spus Prea Fericitul nostru Patriarh Daniel.
Credinţa puternică, smerenia şi speranţa fac minuni. Piatra nu a fost prăvălită de pe Mormânt ca să poată învia Hristos, piatra fiind pecetluită şi ostaşii străjuind Prea curat Trupul lui Hristos; El a înviat din morţi trecând prin piatră aşa cum a trecut prin uşile încuiate când S-a arătat ucenicilor, în seara zilei Învierii, pentru a arăta Femeilor Mironosiţe Învierea din morţi a Mântuitorului, iar prin aceasta şi învierea noastră de obşte… »
Întâistătătorul nostru ne-a spus că iubirea lor faţă de Hristos era mai puternică decât orice teamă de oameni din lumea aceasta. Curajul lor sfânt a fost cea dintâi condiţie pe care au împlinit-o. Al doilea aspect este cel al modului în care au procedat când au primit vestea Învierii Lui: «Bucuraţi-vă, Hristos a Înviat!» Ele nu au mai întrebat nimic, nici cum a Înviat, nici dacă este adevărat, ci au crezut şi au transmis vesteaşi ucenicilor. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur le numeşte «Apostolii Apostolilor»…
«Icoana tuturor creştinelor»
Potrivit relatărilor Noului Testament, sunt cunoscute numele câtorva Femei Mironosiţe: Maria Magdalena, Maria - mama lui Iacov şi Iosif, Maria lui Cleopa, Ioana - soţia sau femeia lui Huza, un ispravnic al regelui Iros, Salomeea, Suzana… De faţă era şi Maica lui Dumnezeu - Cuvântul Întrupat.
Referindu-se la mamele creştine, urmaşele Femeilor Mironoşite, Prea Fericitul Patriarh Daniel a spus că Mironosiţele sunt «icoana tuturor femeilor credinciose din Biserică». Mame creştine şi fiice ale Bisericii lui Hristos care prin curajul şi jertfelnicia lor au devenit muceniţe, mărturisind pe Hristos Cel Înviat; au devenit cuvioase maici şi au devenit mame creştine care au dat naştere copiilor şi i-au crescut în credinţa lui Hristos, binevestind în casă că Hristos Cel Răstgnit este Hristos cel Înviat… Şi pe drumul vieţii noastre, în mod suprinzător şi neaşteptat, adesea, Cel care a biruit păcatul, iadul şi moartea se întâlneşte cu noi şi devine viaţa vieţii noastre, arvuna vieţii veşnice…»
