“Cu câteva zile în urmă, într-o seară, când era foarte puţin trecut de miezul nopţii, m-am trezit”. Aşa îşi începe Ionuţ Vasile povestirea Gândacul, la un secol distanţă de la naşterea lui Gregor Samsa. Ceea ce urmează este un şoc anafilactic administrat limbii române, logicii şi nouă, cititorilor.
Pe scurt, în acest carnaval al expresiilor şcolăreşti, naive şi al filosofiei banale („Dar eu acum sunt... dar gândacul nu”) autorul descrie în cel mai neserios mod cu putinţă lupta sa cu o blatodee. Da, cu un gândac de bucătarie. O luptă care nu va ajunge niciodată în palmaresul confruntărilor clasice ale umanităţii, de la Goliat vs. David până la Muhammad Ali vs. Joe Frazier.
Altceva despre Gândacul lui Ionuţ Vasile nu vă mai putem spune, doar că la after-party-ul şedinţei de cenaclu această libarcă ne-a provocat la o improvizaţie dada, la un dicteu. Fiecare dintre cei prezenţi am notat câte un vers închinat ortopterului şi iată ce a ieşit: Adăpostit la firul ierbii/ Negru şi închis/ Tribut pentru talpa bocancului tău/ Gândacul sufletului meu/ Dar cine ar putea simţi pământul mai aproape decât acesta care umblă măsurând pământul cu unitatea de măsură a nopţii?/ Iubita bărbatului drag e un gândac/ Picioarele lui calcă pe fiecare secundă ca pe nişte butoane vii/ Priveşte-mi piciorul care te-arată-n miez... în miez de noapte/ Boală grozavă şi definitivă e nebunia noastră/ M-am gândăcit la dacul meu gândac, puţin gângav, puţin ceac-pac/ Asta jur că nu mai fac!
Acestea fiind spuse, noi, semnatarii acestei cronici (Cristina Dobreanu, Ana Maria Panagatos, Carmen Neacşu, Tudor Neacşu, Viorel Ilişoi, Anca Şerban Gaiu, Octavian Miclescu, Leonard Matei, Corina Miclescu, Stela Iorga şi Victor Cilincă), vă aşteptăm astăzi, de la ora 17,00, la mansarda Centrului Cultural, pentru a fi martori lansării unui nou număr din colecţia cArtESENŢE: cu numărul 22, doamnelor şi domnilor, „Autodenunţ” de Marius Grama.
