Camera Profesorului - la Muzeul de Istorie
Se împlinesc miercuri patru ani de când istoricul Paul Păltănea nu mai e printre noi. Remarcabil cercetător, autor de lucrări ştiinţifice, doctor în istorie, membru al Academiei Internaţionale de Genealogie de la Paris, este autorul lucrării "Istoria oraşului Galaţi de la origini până la 1918", ce a primit din partea Academiei Române prestigiosul premiu "A.D. Xenopol". Născut la Bucureşti, pe 25 iunie 1924, Paul Păltănea şi-a petrecut copilăria la Galaţi, unde a urmat cursurile şcolii primare (1931-1935) şi apoi Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” (1935-1943). A fost admis la specializarea istorie, Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti, în 1943, unde a audiat cursurile lui Gheorghe Brătianu, Constantin C. Giurescu, Ioan Nestor. A publicat, de-a lungul timpului, următoarele cărţi: „Mihail Voievod - domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei”, Galaţi, 1975; „Viaţa lui Costache Negri”, Iaşi, 1985; „Istoria oraşului Galaţi de la origini până la 1918”, editura Porto-Franco, Galaţi, 1994; „Neamul logofătului Costache Conachi”, editura Albatros, Bucureşti, 2001; „Peceţi ştefaniene la Dunărea de Jos”, Galaţi, 2004 şi sute de articole în revistele de specialitate.
Triplu eveniment în memoria sa
La începutul lunii februarie, Muzeul de Istorie va organiza un triplu eveniment dedicat Patriarhului Galaţilor, aşa cum era supranumit Paul Păltănea: inaugurarea unui spaţiu ce-i poartă numele, ce reconstituie camera sa de lucru (mobilierul, cărţile, maşina de scris, diplomele şi obiectele personale fiind donate de către familia istoricului), deschiderea unei expoziţii de fotografii inedite din perioada detenţiei şi facsimile după documentele profesorului, dar şi lansarea volumului „Ferestre deschise la o experienţă carcerală”, ce însumează 18 episoade publicate în Viaţa liberă între 1999 şi 2000, ce fac referire la cei zece ani în care Paul Păltănea a stat în închisorile comuniste (1948-1952 şi, respectiv, 1958-1964). „Avem şi manuscrisul cărţii pe care, în 1997, la rugămintea academicianului Alexandru Zub, istoricul îl pregătise pentru a fi publicat într-o lucrare colectivă, la Iaşi, care însă nu a mai apărut”, ne spune directorul muzeului, Cristian Căldăraru, adăugând: „Şi-a dedicat mare parte din viaţă pentru a scoate la iveală crâmpeie din istoria Galaţiului. Activitatea sa de istoric a început încă din 1947, când a publicat câteva lucrări despre Galaţi, în revistele de specialitate. Era o fire blajină, dar tăioasă în murmurul său, incomod pentru unii, pentru ideile sale, dar totodată, a fost vânat de toţi cei care încercau să se adape la fântâna istoriei locale şi naţionale, pentru că era o enciclopedie. Avea o putere extraordinară de a reţine ceea ce citea într-un anumit moment din arhive sau din biblioteci, a ştiut să exploateze la maxim fiecare informaţie pe care o descoperea. Cred că a fost un Profesor cu majuscule pentru toţi cei care au iubit şi iubesc istoria”.
