Eternii "The Beatles" - Simbolul unei generaţii

Eternii "The Beatles" - Simbolul unei generaţii
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Formaţia "The Beatles" a fost un cvartet muzical britanic şi o adevărată stea călăuzitoare pentru speranţele şi visele generaţiei anilor 1960 din întreaga lume. Membrii trupei au fost Paul McCartney (nume complet Sir James Paul McCartney; născut pe 18 iunie 1942, la Liverpool), John Lennon (născut pe 9 octombrie 1940, Liverpool – decedat pe 8 decembrie 1980, New York, SUA), George Harrison (născut pe 25 februarie 1943, la Liverpool – 29.11.2001, Los Angeles, California, SUA) şi Ringo Starr (pe numele adevărat Richard Starkey; născut pe 7 iulie 1940, laLiverpool). La început, dintre membri mai făceau parte Stuart Sutcliffe şi Pete Best.

Lennon şi McCartney

La fel ca toate personalităţile de la începutul rock-and-rollului, Lennon, chitarist şi vocalist, şi McCartney, basist şi vocalist, erau în mare măsură muzicieni autodidacţi. Compozitori precoce, au strâns în jurul lor diverşi instrumentişti pe care îi schimbau permanent; la sfârşitul lui 1957 grupului i s-a alăturat Harrison, chitarist, apoi, în 1960, timp de câteva luni, Sutcliffe, un tânăr pictor promiţător. După ce au cântat o perioadă skiffle, un stil vesel de muzică folk, şi după ce au schimbat numele formaţiei de mai multe ori (the Quarrymen, the Silver Beetles şi, în sfârşit, the Beatles), trupei i s-a alăturat şi un baterist, Best, intrând pe scena explozivă a „muzicii beat”, întâi în Liverpool, apoi, în timpul unor vizite lungi între 1960 şi 1962, în Hamburg (unde au strâns 10.000 de ore de practică pe scenă).

Primul contract

În toamna lui 1961, Brian Epstein, managerul unui magazin de discuri din Liverpool a văzut trupa şi s-a îndrăgostit instantaneu de muzica ei. Convins de potenţialul lor comercial, Epstein a devenit impresarul lor şi a început să bombardeze companiile muzicale britanice importante cu scrisori şi casete cu înregistrări ale trupei, obţinând, în final, un contract cu Parlophone, o filială a casei de discuri gigant EMI. Cel care s-a ocupat de cariera lor la Parlophone a fost George Martin, un muzician cu o instruire clasică; el şi-a pus amprenta încă de la început asupra formaţiei, întâi sugerând ca trupa să angajeze un baterist mai cizelat (l-au ales pe Starr), apoi rearanjând a doua piesă pe care o înregistraseră (şi primul hit britanic), Please Please Me, pe care a transformat-o dintr-o melodie lentă într-una veselă şi ritmată.

Beatlemania

Pe parcursul iernii şi în primăvara lui 1963, "The Beatles" şi-au continuat ascensiunea către faimă în Anglia, producând înregistrări energice ale unor melodii originale şi cântând în acelaşi timp rock-and-roll american clasic la diverse emisiuni de radio ale BBC. În aceste luni, fascinaţia pentru formaţie – la început doar din partea tinerilor fani britanici ai muzicii pop – a depăşit limitele normale de gusturi, clasă şi vârstă, iar discurile şi concertele lor s-au transformat în subiecte de comentariu public pe o scară foarte largă. În toamna acelui an, când au avut câteva apariţii mult-amânate la televiziunea britanică, frenezia populară i-a determinat pe ziariştii britanici să găsească un nou termen pentru a defini fenomenul: Beatlemania.

Presiune enormă

În 1966, trupa şi-au anunţat intenţia de a renunţa la concerte pentru a se concentra asupra exploatării resurselor oferite de studioul de înregistrări. Un an mai târziu, în iunie 1967, această perioadă de reînnoire creativă urmărită atent a atins punctul culminant odată cu lansarea Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band, un album care reprezintă dovada indiscutabilă a geniului trupei. După 1968 şi după izbucnirea mişcărilor studenţeşti de protest în ţări foarte diferite precum Mexic şi Franţa, "The Beatles" şi-au cedat pe nesimţite rolul de lideri de facto ai unei culturi globale incipiente a tinerilor.

Începutul sfârşitului: Banii, mărul discordiei

Între timp, neînţelegerile personale amplificate de stresul de a reprezenta simbolul visurilor unei generaţii începuseră să sfâşie trupa. Lennon şi McCartney au început să se contrazică şi să-şi aducă reciproc acuzaţii de rea-credinţă. Erau la mijloc milioane de dolari, iar tinerii deveniseră bogaţi răsfăţaţi. În primăvara lui 1970, "The Beatles" s-a destrămat oficial. În anii care au urmat, toţi cei patru membri au produs albume solo de o calitate şi popularitate diferite. Lennon a lansat un set de melodii acustice alături de soţia sa, Yoko Ono, iar McCartney şi-a alcătuit o trupă, Wings, care a lansat un număr surprinzător de discuri cu succes comercial în anii '70. La rândul lor, Starr şi Harrison au avut la început succes ca artişti solo.

Cu timpul, "The Beatles" a devenit o curiozitate istorică, aşa cum se întâmplase înainte cu Al Jolson, Bing Crosby, Frank Sinatra sau Elvis Presley. În 1980, Lennon a fost asasinat de un fan dezaxat din New York.

În 2000 a apărut o compilaţie a single-urilor "The Beatles" care ajunseseră pe locul întâi în topuri, care s-a bucurat de succes în întreaga lume, dominând topurile din Marea Britanie şi Statele Unite. Strălucirea de după beatlemania a dispărut, însă iconografia unei epoci de tumult tineresc a fost păstrată respectuos pentru posteritate. (Din surse on-line)

Citeşte şi: Istorie peste care se aşterne praful: DINOGEŢIA, cetatea romano-bizantină de peste Dunăre

Citit 1228 ori Ultima modificare Miercuri, 14 Ianuarie 2015 17:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.