(după o întâlnire cu prozatorul Teodor Parapiru)
Cu ana/mona/lisa în gând, şi-n buzunare
cu farmecul vezuviu al morilor de vânt,
plătesc răscumpărarea Quijoţilor pe care
nişte sperjuri cu acte i-au pus să stea la rând.
Prin spatele oglinzii trec vulturi de paradă,
că n-au curaj, prin faţă, să afle ce fel sunt,
în templul frumuseţii intră-ncălţaţi, să vadă
cum li se umflă zero în creierul mărunt.
Nu vor să recunoască acordurile strâmbe,
alungă scutierii puţini din preajma lor,
dau vina pe cultură, mimează năsărâmbe
şi-o duc pe Rosinanta rapid la abator.
Şi stau în dorul lelii, rânjesc la Luna goală,
pun ochii pe friptură şi ghioaga pe cuvânt,
se pierd prin malacofuri, n-au nici o socoteală,
cunosc doar gerundivul de lux: limuzinând!
Ce scump se mai plăteşte coloana verticală –
cum zice prozatorul din Micro 40 –
când loazele triumfă cu lacătul pe şcoală
şi dumnealor, plăvanii, se-nchid cu vaca-n beci!
Doar tu mai poţi, naiado, să torni izvor la vise,
cu dor de Sancho Panza – vezuviu şi sfios –
te-aşteaptă Don Quijote cu ane/mone/lise
care străbat curatul infernului pe jos!
Răscumpărare Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Documentare...la ”Evaziunea Sentimentală” (III) Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” PĂTRAT (despre impur şi complicat) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DIRECT (psalmul apropierii definitive) Documentare... la „Evaziunea Sentimentală” (II) Documentare...la ”Evaziunea Sentimentală” (I)
Mai multe din această categorie:
