Răscumpărare

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(după o întâlnire cu prozatorul Teodor Parapiru)

Cu ana/mona/lisa în gând, şi-n buzunare

cu farmecul vezuviu al morilor de vânt,

plătesc răscumpărarea Quijoţilor pe care

nişte sperjuri cu acte i-au pus să stea la rând.

Prin spatele oglinzii trec vulturi de paradă,

că n-au curaj, prin faţă, să afle ce fel sunt,

în templul frumuseţii intră-ncălţaţi, să vadă

cum li se umflă zero în creierul mărunt.

Nu vor să recunoască acordurile strâmbe,

alungă scutierii puţini din preajma lor,

dau vina pe cultură, mimează năsărâmbe

şi-o duc pe Rosinanta rapid la abator.

Şi stau în dorul lelii, rânjesc la Luna goală,

pun ochii pe friptură şi ghioaga pe cuvânt,

se pierd prin malacofuri, n-au nici o socoteală,

cunosc doar gerundivul de lux: limuzinând!

Ce scump se mai plăteşte coloana verticală –

cum zice prozatorul din Micro 40 –

când loazele triumfă cu lacătul pe şcoală

şi dumnealor, plăvanii, se-nchid cu vaca-n beci!

Doar tu mai poţi, naiado, să torni izvor la vise,

cu dor de Sancho Panza – vezuviu şi sfios –

te-aşteaptă Don Quijote cu ane/mone/lise

care străbat curatul infernului pe jos!

Citit 857 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.