Justinian Marina, pe numele său laic Ioan Marina, s-a născut pe 22 februarie 1901 la Sueşti, judeţul Vâlcea. A ocupat între anii 1948 şi 1977 postul de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind o figură oarecum controversată atât în acea perioadă, cât şi după căderea comunismului.
Tinereţea
În 1915 a intrat la Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, pe care l-a absolvit în 1923, obţinând în acelaşi an şi diploma de învăţător, în urma examenului desfăşurat la Şcoala Normală din acelaşi oraş. Un an mai târziu este transferat la şcoala primară din Băbeni, unde se însoară cu fiica unui preot, ajungând, pe 14 octombrie 1924, la rândul său, preot în acelaşi oraş (comună pe vremea aceea). La vârsta de 34 de ani rămâne văduv, refuzând să se recăsătorească, crescându-i singur pe cei doi copii. În 1939 ajunge la conducerea tipografiei eparhiale, predând-o în 1940, fără nicio datorie, nou-înfiinţatei Mitropolii a Craiovei, după ce Episcopia Râmnicului fusese desfiinţată.
Ascensiunea
Viitorul Patriarh Justinian îşi datorează ascensiunea în ierarhia Bisericii faptului că îl ajutase pe liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej să se ascundă în casa parohială din Râmnicu Vâlcea în urma evadării acestuia din lagărul de la Târgu Jiu, în anul 1944, conform Jurnalului Naţional. Liderul comunist Ion Gh. Maurer îşi amintea că „După ce am trecut cu maşina de Craiova, la vreo 30 de kilometri, ne-am oprit într-un sat unde-am fost găzduiţi de un popă care a fost, şi el, omul comuniştilor.
Maşina s-a întors la Craiova, iar noi am stat în acel sat vreo trei zile până când a venit o altă maşină, din Bucureşti, să ne ducă spre Capitală.", relatează Jurnalului Naţional. La propunerea mitropolitului Irineu Mihălcescu, Sfântul Sinod, în şedinţa sa din 30 iulie 1945, în urma cercetării şi examinării canonice, a aprobat alegerea preotului Ioan Marina în cel de-al doilea post de arhiereu-vicar, nou înfiinţat, la Mitropolia Moldovei, şi i-a acordat rangul ierarhic de Arhiereu, cu titulatura de "Vasluianul".
Pe 19 noiembrie 1947, arhiereul Justinian Marina devine arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei. A păstorit la Iaşi vreme de trei ani, timp în care a depus eforturi imense pentru refacerea Eparhiei, crunt lovită de război şi pârjolită de secetă.
Pe 24 mai 1948, după moartea Patriarhului Nicodim Munteanu, Justinian Marina a fost ales să-i ia locul datorită “muncii rodnice în folosul poporului şi al Bisericii”.
Victima prigoanei comuniste
Patriarhul Justinian a căzut victimă prigoanei comuniste, atunci când a protestat împotriva Decretului 410 din 19 noiembrie 1959, care prevedea că puteau fi admise în monahism doar persoanele care au împlinit vârsta de 55 de ani, bărbaţii, şi de 50 de ani femeile, în baza căruia au fost scoşi din mănăstiri circa 5.000 de monahi şi monahii.
Patriarhul Justinian a încetat din viaţă în seara zilei de 26 martie 1977, în vârstă de 76 de ani, după o grea suferinţă şi o lungă perioadă de spitalizare. A fost depus în mormântul pe care cu grijă şi l-a pregătit în zidul interior al Mânăstirii Radu Vodă din Bucureşti, ctitorită de el. Pe crucea încastrată în zid, Patriarhul i-a cerut meşterului să sape următoarea inscripţie: "M-am luptat lupta cea bună. Credinţa am păzit. Am ajuns la capătul drumului vieţii. De acum încolo, mă aşteaptă răsplata dreptăţii, pe care mi-o va da Domnul, Judecătorul Cel Drept în ziua aceea".
Controversă. "Patriarhul roşu"
S-a spus adeseori că patriarhul Justinian a făcut multe servicii puterii comuniste, căreia îi datorează astfel cariera. La iniţiativa lui a apărut prima bancă populară cooperatistă din ţară, numită Banca Populară "Ajutorul" din Râmnicu-Vălcea, al cărei preşedinte a fost chiar preotul Marina. Din profit a achiziţionat cel mai frumos imobil din centrul oraşului, compus din parter şi etaj, cu 26 de camere, relatează Jurnalul Naţional.
Sub conducerea patriarhului Justinian a fost iniţiată colaborarea Bisericii Ortodoxe Române cu autoritatea comunistă. Patriarhul a promovat ideea ca istoria merge după nişte legi date de Dumnezeu, iar una dintre aceste legi este lupta de clasă. Scriitorul polonez Czeslaw Milosz, laureat al premiului Nobel, citează pe patriarhul Justinian în cartea sa “Gândirea captivă”: "Stalin, conducătorul Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acţionează aşa cum doreşte Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui. Omenirea poate fi reînnoită după modelul rusesc; de aceea nici un creştin nu se poate opune ideii - crude, ce-i drept - care va crea un om nou pe întreaga planetă. Asemenea argumente sunt adesea folosite de clerici care sunt unelte ale Partidului. "Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Cristos este sovietic!" a spus Justinian Marina, patriarhul României."
Scriitorul american Christopher Hitchens este şi el de acord cu ideea că patriarhul Justinian a fost o unealtă a sistemului comunist. Hitchens scrie în “God is not Great”: "oameni ca Marina au fost fără îndoială plini de ură şi jalnici în acelaşi timp".
CITEŞTE ŞI: Henry al VIII-lea – alesul lui Dumnezeu, cu şase soţii
