* "Muzica înseamnă iubire", spune “mica privighetoare” de la Actorie, solista Ansamblului Psalterion, Cristina Bleandură
Cristina Bleandură vine de peste Prut şi are, la numai 25 de ani, un palmares de invidiat şi un repertoriu pe măsură. Poate cânta de la jazz, la muzica Evului Mediu, de la hit-uri moderne, la balade populare sau muzică de cor. O ajută atitudinea scenică, abilitatea de a reda personaje diverse, dar mai ales un timbru vocal unic, cu o forţă empatică impresionantă. Încă nu a terminat facultatea, dar colaborează cu Teatrul de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti, cu Teatrul Muzical “N. Leonard”, a cântat pe scene internaţionale şi e solista Ansamblului Psalterion, coordonat de profesorul Gabriel Bulancea.
- Cum a fost drumul către muzică? Primii paşi, primele demersuri?
- Dragostea pentru muzică mi-a inspirat-o mama, îmi cânta cu vocea şi la acordeon melodii simple, “după ureche”. Cânt de când mă ştiu. Apoi, moldovenii sunt oameni care ţin la tradiţie, îmi aduc aminte petrecerile noastre, cu mese mari şi frumoase şi, desigur, multă muzică, de jale, de bucurie, cântece pe care le cântăm cu toţii în cor, plângând şi chiuind. Am început de la folclor, cântăm muzică populară. Niciodată n-o să uit versurile primului cântec pe care l-am interpretat pe scena Casei de Cultură de la Ştefan-Vodă, oraşul meu natal, un cântec dedicat mamei. Muzică înseamnă iubire şi de asta am ales să merg pe acest drum. Admisă la Liceul „Ciprian Porumbescu” din Chişinău, am studiat oboiul timp de patru ani, după care mi-am continuat studiile la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga”, unde m-am perfecţionat în canto. La Moscova, am studiat timp de doi ani canto-muzică uşoară şi jazz, la clasa profesorului Mihail Alexandrovici Malinovsky. Programul de studii din Moscova includea şi ore de actorie, unde ne predau şcoală clasică de teatru, dar cu orientare spre musical.
- De ce actorie la Galaţi?
- Din cauza problemelor financiare a trebuit să mă întorc acasă, dar nu m-am lăsat şi am hotărât să îmi continui studiile în România. Am ales actorie, pentru că am vrut să cunosc şi acest domeniu pe care l-am îndrăgit la fel de mult că şi pe cel muzical. În Galaţi am nimerit pentru că aşa am fost repartizată de către Consulatul Român. Iniţial am fost dezamăgită, dar acum, mulţumită oamenilor pe care i-am întâlnit aici, am început să iubesc acest oraş.
- Trăieşti muzica foarte frumos. După absolvirea facultăţii te vezi actriţă sau vei continuă tot în domeniul muzical?
- Când iubeşti ceea ce faci, munca se transformă în satisfacţie. Iubirea este cea care mă ajută să fac faţă spectacolelor în care cânt sau joc. Acum se pun din ce în ce mai multe spectacole de musical, în care se cântă, se dansează şi se joacă. Aş vrea să folosesc la maxim toate aptitudinile pe care le am.
- Care sunt mentorii tăi?
- Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a pus în cale oameni de care chiar am avut nevoie. Unul dintre ei este profesorul meu de muzică de la facultate, conf. dr. Gabriel Bulancea, coordonatorul ansamblului Psalterion, cel care mi-a călăuzit paşii de când sunt aici şi căruia îi mulţumesc.
- Înţeleg că nu se poate face performanţă fără sacrificii. Ce preţ plăteşti tu?
- Cred că am plătit deja, cu toată copilăria mea. De la 11 ani am plecat de lângă părinţi şi am stat în internatul Liceului de Muzică, unde nu erai liber să faci ce vrei, trebuia să te supui unor reguli stricte. Eu fiind un copil iubitor de libertate, am suferit un pic, dar acum ştiu că această experienţă mi-a făcut bine şi nu regret deloc.
- Cea mai mare realizare a ta de până acum?
- Nu pot compara realizările mele. Toate sunt mari, pentru că au fost făcute prin muncă şi dăruire. Cea mai mare realizare e să ştii că mesajul pe care îl transmit aflându-mă pe scenă ajunge la sufletele oamenilor şi că ei au nevoie de mine.
Pentru ca ea e modestă, spunem noi: Cristina Bleandură a avut în musical un debut de zile mari, cu un rol la care visează orice artistă. Ea a stârnit ropote de aplauze şi a primit cronici favorabile la Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta, în cadrul primei ediţii a unui festival internaţional, unde a interpretat rolul Julietei, într-o coproducţie România-Ungaria, un spectacol bilingv, în care personajele familiei Montague au fost interpretate de artiştii maghiari, în timp ce familia Capulet a fost interpretată de artiştii români. De Cristina vom mai auzi, cu siguranţă. Iar cei care vor să o şi asculte sunt invitaţi la spectacolele Ansamblului Psalterion, cât va mai sta la Galaţi!
CITEŞTE ŞI: INTERVIU cu un traducător cu parfum de Premiul Nobel
