Într-un interviu, Jan Švankmajer susţine faptul că pentru un artist este un lucru fundamental ca lucrările sale să fie formate din morfologia sa mentală, fapt ce poate fi regăsit şi în recentele texte ale lui Marius Grama: un scurt ciclu de poeme în spatele cărora se ascunde o tandreţe ce trece prin filtrul intelectului (Anca Şerban Gaiu).
Ion Avram le caracterizează printr-o mare putere de imaginaţie care ne sugerează o realitate discretă dar fermă, al cărei ludic îmbină tragicul şi sobrietatea lui Bacovia cu autoironia şi sarcasmul sorescian, în timp ce Stelei Iorga textele îi dau o senzaţie de disconfort prin lipsa de implicare sufletească a autorului, acesta fiind prea cerebral.
Stapân pe construcţie, înarmat cu o senzualitate în materia cuvântului (Victor Cilincă) şi pictând prin versuri (Carmen Neacşu), autorul te face să te simţi confortabil în textele sale, iar poezia lui vine asemeni unei suflări de păpădie (Simona Toma).
Andrei Velea este de părere că, deşi Marius Grama are inteligenţa textului, îşi desfăşoară prea mult liricul fără a avea rădăcini adânci, iar discursul extensiv din textele anterioare îi era mult mai util.
Lui Cezar Amariei îi pare a fi gratuită imaginea subterană a morţii şi-i acordă lui Marius Oscarul doar pentru coloana sonoră, nu şi pentru scenariu; iar Cristina Dobreanu e de părere că „poezia se naşte mai mult din virtuozitatea discursului şi nu are profunzime”. Revenind la teoria suprarealistului Švankmajer, poemele din şedinţa trecută aparţin morfologiei mentale a autorului fără doar şi poate, mai ales prin alegerea, abordarea şi dezvoltarea temei, poeme care completează imaginea de poet (Tudor Neacşu) a lui Marius.
Acestea fiind spuse, vă aşteptăm şi astăzi, 13 februarie, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", pentru a o asculta pe Stela Iorga.
CITEŞTE ŞI CRONICA DE CENACLU din 6 februarie: De la mâna Sandei până la cultura naţională
