(atât ne-a mai rămas)
Te salut, Grigore, te salut
din cealaltă margine de Prut,
te salut şi-ţi spun ce se cuvine:
să le fie ruşilor ruşine,
ruşilor care vorbesc frumos
şi mănâncă oameni de pe jos!
Te salut, Grigore, nu te ştiu
basarab închis într-un sicriu,
te gândesc şi te visez aproape
din cealaltă margine de ape,
te citesc, te văd şi te ascult
româneşte şi puţin mai mult!
Te salut, Grigore, şi te spun
mamei care doarme sub alun,
mamei care-a zis că nu-i departe
niciodată steaua ta din carte,
sfintei mame care s-a uitat
toată viaţa dincolo de hat!
Te salut, Grigore cel viteaz
şi senin şi blând…a mai rămas
doar să trecem Prutul înc-o dată
după Basarabia furată,
s-o luăm acasă şi să poţi
scrie în de-a pururi: suntem toţi!
