Primele imagini cu planeta pitică Pluto realizate de sonda New Horizons prezintă un relief spectaculos, caracterizat prin munţi foarte înalţi, compuşi din gheaţă, între care se află o scoarţă lipsită de cratere şi surprinzător de tânără din punct de vedere geologic, informează Reuters.
Anunţul a fost făcut miercuri de cercetătorii de la NASA, care coordonează misiunea sondei spaţiale New Horizons. Acestea au fost primele rezultate ştiinţifice transmise de vehiculul spaţial american care, după o călătorie de nouă ani şi jumătate şi o distanţă de 4,82 miliarde de kilometri, a ajuns, marţi, la ora 11,49 GMT (14,49, ora României), la cea mai mică distanţă de planeta pitică Pluto, 12.500 de kilometri.
New Horizons a ieşit de pe orbita lui Pluto şi explorează în prezent profunzimile Centurii Kuiper, o regiune aflată la limita exterioară a Sistemului Solar, dincolo de planeta Neptun. În acea regiune se află câteva mii de corpuri cereşti asemănătoare lui Pluto, despre care oamenii de ştiinţă afirmă că reprezintă "rămăşiţe" ale etapei iniţiale de formare a Sistemului Solar, care a avut loc în urmă cu 4,6 miliarde de ani.
Cercetătorii nu ştiu deocamdată felul în care pe Pluto s-au format munţi atât de înalţi - cel mai înalt având altitudinea de aproape 3.350 de metri, fiind aproape la fel de înalt ca Munţii Stâncoşi Canadieni.
Un alt mister este motivul pentru care Pluto are o scoarţă atât de tânără. Această planetă pitică îngheţată, care este mai mică decât Luna, ar trebui să fie în mod normal presărată cu cratere de impact, în urma ciocnirilor sale cu numeroasele roci şi stânci care se află în Centura Kuiper.
În schimb, sonda New Horizons a dezvăluit faptul că suprafaţa lui Pluto a fost cumva "reîmprospătată", o activitate ce ar putea fi asociată cu prezenţa unui ocean sub scoarţa de gheaţă, a unor vulcani de gheaţă sau a altor fenomene geologice care generează căldură.
Oamenii de ştiinţă americani sunt de părere că munţii de pe Pluto s-au format cel mai probabil în urmă cu cel mult 100 milioane de ani - o vârstă extrem de redusă, în comparaţie cu aceea a Sistemului Solar.
Primele fotografii realizate de sonda New Horizons, care acoperă o suprafaţă de aproximativ 241 kilometri pătraţi din zona ecuatorială a lui Pluto, i-au determinat pe oamenii de ştiinţă să se întrebe dacă nu cumva această planetă pitică este încă activă din punct de vedere geologic.
"Pluto prezintă o diversitate atât de mare. Vedem atât de multe elemente noi şi diferite. Nu există nimic comparabil", a declarat Cathy Olkin, cercetătoare la Laboratorul de Fizică Aplicată din cadrul Universităţii Johns Hopkins din Statele Unite, care coordonează activitatea acestei misiuni spaţiale.
O altă surpriză este Charon, principalul satelit natural al lui Pluto, despre care se credea că este "mort" din punct de vedere geologic. În schimb, New Horizons a descoperit pe Charon văi, piscuri şi canioane uriaşe - dovezi ale unei activităţi geologice interne.
"Charon pur şi simplu ne-a uluit", a adăugat Cathy Olkin.
Sonda New Horizons, lansată de NASA în 2006, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar şi corpurilor spaţiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.
New Horizons a petrecut peste opt ore pe orbita lui Pluto după trecerea momentului în care s-a aflat la cea mai mică distanţă de planeta pitică, pentru o serie de experimente ştiinţifice ce au vizat studierea atmosferei acesteia şi realizarea de fotografii pe timp de noapte, folosind doar lumina reflectată de Charon, cel mai mare dintre sateliţii săi naturali.
Primul semnal radio transmis de New Horizons a avut nevoie de patru ore şi jumătate pentru a ajunge pe Terra, călătorind cu viteza luminii şi parcurgând distanţa de 4,88 miliarde de kilometri dintre Pluto şi planeta noastră.
