(...) Mai înainte de a intra în oraşul vechi, excursioniştii trebuiră să aburce într-un autobuz destul de hârbuit, ticsit de călători, după cum aveau să constate Nicu şi Ionel, sosiţi ultimii la coada formată în staţie. De altfel, Elena Panait, în luările ei de cuvânt, ascultate cu religiozitate de bătrâneii ce formau majoritatea turiştilor, le vorbise şi de altă faţă a Romei, mai puţin plăcută. Aveau să descopere în curând, în afara transportului în comun deficitar, mizeria de pe străzile lăturalnice, unde, la colţuri, indieni sau pakistanezi, cu genţi de vinilin burduşite de marfă proastă, cu ochi jucând în toate părţile, gata de fugă dacă observau ceva suspect, vindeau umbrele, tenişi, pălării de soare sau reproduceri grosolane ale domului San Pietro sau ale Colosseumului. (...). (Ioan Gh. Tofan - "Pe malul de lut al fluviului")
Ioan Gh. Tofan a citit câteva pagini din primul capitol al volumului II din romanul "Pe malul de lut al fluviului (Călătorii paralele II)". Redăm din comentarii:
"Voi enumera câteva chestii, care, cred eu, dezavantajează textul prezentat - şi anume: pasiunea pentru amănunte/ detalii distructive, dialogurile nefireşti, foarte lungi şi explicative care alternează rareori cu descrieri etc. În concluzie, scrie ca şi cum, după ce doi munţi se chinuie în durerile facerii, iese un şoricel.” (Victor Cilincă)
„Cred că este un stil ce poate avea cititorii săi.” (Carmen Neacşu)
„Personajele nu par umanizate, ci nişte roboţi care nu atrag cititorul; păcat de conţinut.” (Laurenţiu Pascal)
„Începuturile pe fond oniric sunt prea uzitate atât în filme, cât şi în romane; nu mai constituie o surpriză; cred că povestea are potenţial.” (Paul Berenştain)
„Tema este interesantă, însă limbajul pare cam forţat.” (Gelu Ghemiş)
„Personajele - turişti - nu par create pe tipologia românului.” (Paul Budeanu)
Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Sabina Penciu.
