(obiecte pierdute)
!dacă poţi să fii marie,/ doamna mea de la fântână,/
toarnă apă şi adapă/ ce-a pierdut limba română!
!ce-a pierdut limba română,/ cred că toată lumea ştie,/
cred că toată lumea vede,/ dacă vrei să spui, marie!
!ai ştiut întotdeauna,/ dar n-ai spus-o niciodată,/
parcă ţi-ar fi fost vreo frică/ de acea şeherazadă!
!de acea şeherazadă/ care-odată plânsu-mi-s-a/
că maria n-o să poată/ fi de-a pururi mona lisa!
!că maria - tu, adică,/ doamna mea fără de care/
n-am încoace şi încolo,/ n-am car mic şi n-am car mare -!
!nu se va întoarce-n vecii/ vecilor care mă-ngână…/
nu cumva eşti tu, marie,/ salcia de la fântână?!