Vinerea trecută s-a petrecut o nouă şedinţă de cenaclu „Noduri şi Semne”. A citit Ion Avram o proză scurtă şi-un fragment din romanul în lucru, „Fluviul de piatră”.
Înaintea lecturii, aşa cum se anunţase, Victor Cilincă l-a prezentat scurt pe Gabriel García Márquez. El a reuşit să împartă celor prezenţi o declaraţie de mare admiraţie față de scriitorul columbian, care a deschis o noua poartă spre evoluţia romanului.
Mă voi întoarce la Ion Avram, spunând că lectura sa nu ne-a luat prin surprindere. Acesta nefiind un lucru rău, pentru că ne-am aşteptat să avem o seară frumoasă. Pot spune că părerile, într-o anumită măsură, par a fi rostite de aceeaşi gură. Ioan Gh. Tofan şi-a adus aminte de drumurile spre "ţară", de copilărie. Stela Iorga a remarcat duioşia autorului aplecată în texte şi faptul că acţiunea nu este scăpată deloc de sub condei. Marius Grama l-a văzut pe Ion Avram îmbrăţişându-şi copilăria, într-o avalanşă de sentimente calde, cu adevăruri redate simplu, fermecător, care-ţi taie respiraţia. Carmen Neacşu a fost prinsă în muzicalitatea textelor. Gândindu-mă la asta, cred că propoziţiile scurte, de multe ori eliptice de subiect, de predicat, dau un ritm muzical aparte. Victor Cilincă şi-ar dori să-l vadă pe Ion Avram tradus, pentru că, după părerea lui, cele scrise pot încăpea în orice colţ al lumii, chiar şi într-o antologie, fără prea mari eforturi făcute de un traducător.
"Că şi el, salcâmul, m-o fi privind cu ochii lui de salcâm şi-o fi gândind cu gândurile lui de salcâm: Iată omul meu cel singur!, o fi gândind. Cum umblă el de acolo-acolo prin ogradă cu gândurile lui de om, privind stânga, dreapta cu ochii lui de om! Privindu-mă. Că-l ştiu de când se căţăra după cuiburi îmbrăţişându-mă, îmbrăţişându-l cu ramurile". (Ion Avram)
P.S. Astăzi, tot la orele 18 trecute fix, la sediul cotidianului „Viața liberă”, ne citeşte Marius Grama. Şi, după noua regulă, Stela Iorga pregăteşte ceva.