* Majoritatea tradiţiilor din perioada sărbătorilor de iarnă îşi au rădăcinile în credinţele precreştine * Ritualurile din ajunul Crăciunului sunt făcute, de fapt, pentru protecţia animalelor, a livezilor şi a gospodăriei
Sărbătorile de Crăciun încep odată cu Ziua Ignatului, pe 20 decembrie, şi durează până pe 27 decembrie. Sărbătoarea Crăciunului este poate cea mai iubită şi mai aşteptată din an. De la Ignat şi până la Crăciun, atunci când creştinii sărbătoresc Naşterea Domnului Iisus Hristos, tinerii, mai ales cei de la sate, umblau cu ţurca, brezaia sau capra. Acum se mai păstrează, ocazional, doar obiceiul de a umbla cu capra.
Ignatul - ziua tăierii porcului
Ritualul sacrificării porcului are loc pe 20 decembrie, zi în care oamenii pregătesc preparatele din carne pe care le vor avea pe masă în ziua de Crăciun. Porcii pot fi tăiaţi, însă, şi în ziua de Ajun, în prima sau chiar în a doua zi de Crăciun.
Ajunul - sărbătoarea colindului
Ajunul Crăciunului, în tradiţia populară, este sărbătoarea de sfârşit de an patronată de Moş Ajun. Despre Moş Ajun se spune că ar fi fost frate geamăn cu Moş Crăciun, deoarece seamănă între ei ca două picături de apă. Totodată, se spune despre Moş Ajun că ar fi fost ultimul dintre apostoli. De asemenea, el este cel care a poruncit să se dea flăcăilor colaci, să se umble cu colindatul.
Conform tradiţiei, Maica Domnului, înainte de a naşte, i-a cerut ajutorul lui Moş Ajun, dar acesta, considerându-se prea sărac, a trimis-o către fratele său mai înstărit - Moş Crăciun. Astfel, Fecioara Maria a născut în staulul al cărui stăpân era Moş Crăciun.
Se zice, din timpuri vechi, că în noaptea de Ajun nu e bine să dormi pe paie sau în fân, în grajdul animalelor, fiindcă în această noapte boii vorbesc între ei despre Mântuitorul Hristos care s-a născut în iesle şi pe care aceştia l-au încălzit cu suflarea lor.
Legenda lui Moş Crăciun
Cel mai cunoscut personaj legat de sărbătorile de iarnă este, fără îndoială, Moş Crăciun. În forma în care îl cunoaştem cu toţii astăzi, el a apărut în secolul al XIX-lea.
Legenda spune că, fără acordul soţului, Crăciuneasa o primeşte în gazdă pe Fecioara Maria, oferindu-i adăpost în grajd. Aflând acest lucru, Crăciun se înfurie şi îi taie mîinile, însă Maica Domnului i le lipeşte la loc. Minunea îl converteşte pe Crăciun la creştinism. De bucurie că nevasta sa a scăpat nevătămată de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug din trunchiuri de brad în curte şi se prinde în horă, cu toate slugile lui. După joc, Crăciun împarte sfintei familii daruri păstoreşti: lapte, caş, urdă, smântână. De aici, transfigurarea lui Moş Crăciun într-un sfânt, care le aduce daruri copiilor de ziua naşterii lui Isus, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, după legenda evanghelică, le-au adus regii-magi, în staul, noului Mesia. Cântecele de bucurie adresate de slugile lui Crăciun s-au transformat în colindele de Crăciun.
Renii, sania şi spiriduşii
Personaje cheie, spiriduşii şi renii lui Moş Crăciun, sunt importante în legendele legate de Crăciun. Spiriduşii sunt în număr de şase şi fiecare are misiunea sa. Se spune că Moş Crăciun îşi petrece anul în Laponia, împreună cu ucenicii săi, iar când se apropie Crăciunul îşi ia cadourile pentru cei care au fost cuminţi în timpul anului şi porneşte cu sania sa magică prin toată lumea. Sania Moşului este trasă de nouă reni năzdrăvani, care pot zbura: Rudolf, Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder şi Prancer. Ei au fost botezaţi de poetul şi profesorul american de teologie Clement Clark Moore.
Obiceiuri de sărbători
Colindatul. Când spui Sărbători de iarnă, de cele mai multe ori, te gândeşti la zăpada ce urmează să îmbrace totul în alb, la mirosul de cozonac făcut de bunica în cuptorul din cărămidă şi la colindele care completează atmosfera de bucurie şi emoţie sufletească, pe care abia aştepţi să le asculţi şi să le primeşti. Se spune că este importantă participarea la colindat, pentru ca lucrurile să meargă bine tot anul. De asemenea, dacă primiţi colindători, o să aveţi parte de un an bogat, fără probleme de sănătate.
Steaua. Este un alt obicei de Crăciun întâlnit la români, în ajunul Crăciunului. Cei care merg cu Steaua sunt mai ales copiii, iar obiceiul are o semnificaţie religioasă, fiind legat de steaua care li s-a arătat celor trei magi de la răsărit. Copiii merg la colindat cu o stea mare, din lemn, împodobită cu hârtie colorată şi crenguţe de brad.
Împodobirea caselor şi bradul de Crăciun
Apropierea Sărbătorii Naşterii Domnului este un nou prilej pentru gospodinele din unele zone ale ţării de a-şi primeni şi împodobi casele, de a agăţa de grindă sau de streaşină crenguţe de busuioc, levănţică sau mentă, ca să le poarte noroc celor din casă, dar şi ca să parfumeze aerul încăperilor sau să alunge moliile.
Obiceiul împodobitului bradului de Crăciun se presupune că ar aparţine de fapt lumii germane păgâne, de unde a fost treptat asimilat de creştinism. La noi, datina împodobirii unui pom sau a unei ramuri verzi se întâlnea numai la nuntă sau la moartea unui flăcău sau a unei fete mari. După Primul Război Mondial, acest obicei s-a răspândit pe tot teritoriul ţării.
Tradiţii ciudate în lume
Mapamondul este plin de tradiţii ciudate. De pildă, în Cehia, în ajunul Crãciunului, fetele nemăritate apelează la o metodă de ghicit tradiţională, despre care cred că le va ajuta sã-şi prevadă viaţa amoroasă în anul care vine. Iatã ce se face: se stã cu spatele la uşă şi se aruncă un pantof peste umăr. Dacã acesta cade cu vârful spre uşă înseamnã măritiş. Dacă, dimpotrivă, cade cu călcâiul spre uşă, urmeazã un alt an de singurătate.
La Caracas, credincioşii se duc la slujbă foarte de dimineaţă, în perioada dintre 16 şi 24 decembrie. Ceea ce este bizar în legăturã cu asta este cum o fac: pe role. Străzile sunt blocate pentru maşini până la 8 dimineaţa şi copiii, în noaptea de dinainte, leagă un capăt de sfoară de degetul mare şi lasă celălalt capăt să atârne pe fereastră. Astfel, când trec patinatorii dimineaţa, le dau un impuls şi celorlalţi.
Sursa foto: fastimo.com
