(cuvinte târzii la moartea prietenului meu, Eugen Marin, odihnească-se în pace!)
Adio, prietene, şi mergi sănătos
de aici până când, şi de sus până jos,
până când vei afla ce a fost, cum a fost,
şi de ce nu ne-a spus viaţa preţul de cost!
Adio, prietene, vreau să cred că te-ai dus
de acum până când, şi de jos până sus,
până când vei găsi ce visam, cum visam,
şi de ce ne-a luat moartea floarea din geam!
Adio, prietene, şi mergi liniştit
că mi-ai dat şi cuvânt şi ţigări şi chibrit,
şi mi-ai dat să descriu de curând şi-n curând
unde şade încet locul tău de mormânt!
Adio, prietene, la bine şi rău:
eu – cu sufletul meu; tu – cu sufletul tău;
tu ai fost şi nu eşti; eu n-am fost şi mai sunt…
Adio, prietene…plâng…şi plouă mărunt!
