Prezentate în documentarul "Treblinka: Maşina de ucis a lui Hitler" ("Treblinka: Hitler's Killing Machine"), săpăturile dezvăluie faptul că naziştii nu au fost atât de buni precum credeau în a-şi ascunde crimele. Pereţi de cărămidă şi fundaţiile camerelor de gazare au fost descoperite, precum şi numeroase oase umane.
"Pentru mine, acest lucru a fost şocant", spune liderul proiectului, Caroline Sturdy Colls, un arheolog criminalist, care lucrează de obicei alături de poliţie, pentru a descoperi victimele crimelor din prezent.
Dintre toate atrocităţile celui de-al Treilea Reich al lui Hitler, Treblinka este una dintre cele mai şocante. Istoricii estimează că aproximativ 900.000 de evrei au fost ucişi în acest lagăr de concentrare, din Polonia ocupată de nazişti. Naziştii au început deportarea evreilor, cea mai mare parte din ghetourile din Varşovia şi Radom, la Treblinka, în iulie 1942. Au existat două lagăre. Treblinka I a fost un lagăr de muncă forţată, unde prizonierii erau puşi să fabrice pietriş. La mai puţin de o milă distanţă se afla Treblinka II, un lagăr al morţii înfiorător. Evreii au fost trimişi la Treblinka II cu trenurile, spunându-li-se că se îndreptau spre un lagăr de tranzit, înainte de a fi trimişi la o nouă viaţă, în Europa de Est. Înşelăciunea era elaborată: nazişti au creat chiar şi o staţie de tren şi bilete false.
Sursa foto, dailymail.co.uk
Evreii deportaţi erau împărţiţi în două grupuri, unul de bărbaţi şi celălalt de femei şi copii, şi li se cerea să se dezbrace pentru ”deparazitare”. Aceştia erau apoi trimişi în camerele de gazare, iar în 20 de minute aproximativ 5.000 de oameni erau omorâţi prin intoxicare cu monoxid de carbon. La început, morţii erau îngropaţi în gropi comune, însă în 1942 şi 1943, sclavii evrei care erau puşi la muncă erau forţaţi să redeschidă mormintele şi să ardă cadavrele. Din cauza faptului că naziştii au avut grijă să distrugă lagărul în 1943, foarte puţine dovezi rămăseseră despre genocid. Ceea ce se aflase era în mare parte din mărturisirile naziştilor şi din descrierile puţinilor supravieţuitori.
Caroline Sturdy Colls ştia că zona nu se putea să fi fost curăţată atât de bine şi a început să evalueze Treblinka drept un sit arheologic în 2007. Ea a ales să folosească metode arheologice non-invazive. "Ce ne-am dorit în acel stadiu era să evaluăm ce mai exista sub pământ, dacă mai exista ceva", spune ea.
Săpăturile au dezvăluit că existau două camere de gazare la Treblinka, prima, cu o capacitate de 600 de oameni, iar a doua pentru peste 5.000 de oameni. Colls şi echipa sa au făcut patru excavări la Treblinka II. În primele două s-au descoperit un dinte fosilizat de rechin şi nisip. Celelalte două săpături au dezvăluit un perete de cărămidă şi o fundaţie. Camerele de gazare erau singurele clădiri din cărămidă în lagăr, spune Colls. De asemenea, s-au găsit bucăţi de gresie portocalie, precum cele descrise de martori cu privire la podeaua camerelor de gazare, scrie livescience.com. Fiecare bucată era marcată cu Steaua lui David, probabil un subterfugiu al naziştilor de a arăta că acea clădire era o baie în stil evreiesc. (Sursa: gandul.info)
