Orice amintire a unui război este întotdeauna tulburătoare… Suferinţele prin care trec oamenii în timpul greu al acestor conflicte nu pot fi exprimate (doar) în cuvinte, dar războaiele au însoţit şi încă însoţesc istoria omenirii, deseori sunt inevitabile prin jocuri de destin tragic ori pur şi simplu din răutate şi lipsă de toleranţă…
Evident că nici un om al păcii nu doreşte război, dar de atâtea ori s-a întâmplat, pentru onoare şi demnitate, pentru înrobire ori supravieţuire, să se ajungă la acest joc în care apar dramele, tragediile, dar şi eroii…
Cartea pe care urmează să o citiţi este în primul rând o pledoarie pentru demnitate şi pace, iar în contextul actual, în care există criza refugiaţilor, „războaiele” din Orientul Mijlociu, acest volum poate căpăta noi valenţe, reamintind tuturor nu numai de eroismul unei singure tabere, ci şi de restartarea unei naţiuni care a avut norocul de a-l avea pe Mustafa Kemal, ca pe omul potrivit la locul şi la momentul potrivit, omul providenţial de care un popor are noroc atât de rar...
Turcia, considerată a fi la începutul secolului al XX-lea şi la începutul primului război mondial, „bolnavul” pe care celelalte mari puteri puseseră ochii pentru a-l „moşteni”, îşi va arăta adevărata putere, prin oamenii pe care i-a avut atunci la conducere, în primul rând Mustafa Kemal, începând o operă de renaştere care, la scara istoriei, continuă şi astăzi!
Există, în istoria fiecărei naţiuni, momente-cheie, momente de cotitură, războaie ori lupte care potenţează destinul acesteia...
Astfel s-a întâmplat pentru naţiunea turcă în anul 1915, când, vreme de aproape un an, armata turcă a rezistat eroic atacurilor unei coaliţii care avea ca obiectiv, nici mai mult, nici mai puţin, decât cucerirea fostului Constantinopol şi a strâmtorilor care sunt pur şi simplu cheia controlului porţilor dintre Europa şi Asia...
Luptele de la Çanakkale au devenit un simbol fără de care nu ne putem imagina Turcia modernă, dar şi cea contemporană, continuatoarea unei tradiţii spirituale de sinteză, o forţă fără de care Europa nu ar fi cea care este astăzi, prin tot ceea ce a fost Imperiul Otoman, în zilele sale de glorie, influenţând naţiunile în formare ale vechiului continent, obligându-le le o unitate care se reflectă astăzi în organizare...
Din punct de vedere al filosofiei culturii şi civilizaţiilor, Turcia este mult mai mult decât ar crede un om de rând la prima vedere: Islam, dar şi continuare a Spiritului Bizantin, nu numai din punct de vedere administrativ, spirit care păstra şi el caracteristicile măreţiei Imperiului Roman, toate altoite pe trunchiul viguros al unui popor care ştiut să-şi construiască o nouă casă, a prosperităţii, unde nu numai turcii au fost ca „acasă” ci toţi cei care au ştiut să-şi respecte gazdele, prin muncă, hărnicie, spirit pragmatic...
Nu vom insista aici asupra subtilităţilor istoriei Imperiului Otoman, nici nu vom idealiza nişte caracteristici ale unor epoci totalitare, autoritare, mai vechi sau mai noi, ci doar vom sublinia că tot ce veţi întâlni în această carte ne arată că „aproapele” nostru turc, de care suntem legaţi mai mult sau mai puţin de aproape un mileniu (şi aici ne referim şi la celelalte popoare turcice cu care ne-am întâlnit), este animat de acelaşi umanism care face cinste oricărei naţiuni, un umanism care ne aduce tuturor aminte că trebuie să fim ca fraţii, indiferent de micile deosebiri care fac tot farmecul speciei şi conndiţiei umane.
Poemul care celebrează victimele conflictului de acum 100 de ani, poemul „Gelibolu” (Gallipoli) scris de Bulent Ecevit, ziarist, poet, om politic şi fost premier al Turciei, este la fel de emoţionant ca şi, de pildă, un film ca „The Water Diviner”, film axat pe căutarea de către un tată australian a fiilor săi dispăruţi acolo, în acele lupte cutremurătoare, aducând aminte de grozăvia încleştărilor de la Verdun, ca să nu mai spunem de scrisorile trimise de către soldaţi (nici nu mai contează de care parte erau!), ori de către părinţi, scrisori reproduse spre final, toate acestea ne aduc aminte că trebuie să facem tot ce este posibil pentru pace înainte de ridica sabia, şi aceea mai întâi simbolică, de lemn, aşa cum a fost cea a lui Saltuk Baba, eroul străvechi al turcilor...
Şi a scrie o carte despre eroism, a o dărui tuturor, este un gest pios cum nu se poate mai potrivit, la 100 de ani de la clipele când umanitatea era pusă la grea încercare!
A.G.Secară - Halibey,
scriitor şi critic literar
N.R. Volumul va fi lansat astăzi, 18 martie, la ora 14,00, la Casa Cuza Vodă. La eveniment participă domnul Ali Bozҫalîşkan, Consul General al Republicii Turcia la Constanţa şi domnul Osman Fedbi, Preşedintele Uniunii Democrate Turce din România.
