(...) vino când vrei tu îmi plac surprizele/ mă vei găsi pregătit să te primesc cu vin şi tămâie/ vor afla şi morţii despre prietenia noastră/ ţi-am păstrat un dinte de lapte şi nişte genunchi juliţi/ amintiri din vremurile în care ne vedeam aşa de des/ şi chitara cu miros de foc de tabără trebuie să ţi se pară cunoscută/ şi primul sărut şi primul copil/ ce bine ne-am distrat împreună/ hai să vedem până când oraşul nu învaţă să se prăbuşească (...)
(Marius Grama - scrisoare din ierusalim)
Marius Grama a prezentat Discursurile fericirii, un grupaj de şapte poeme ale căror tematică şi atmosferă au fost concepute, parcă, în spiritul săptămânii patimilor şi în contrapunct cu grupajul anterior, Monstrul, şi - după cum au observat unii participanţi - chiar mai la înălţime.
Victor Cilincă: Vorbeşte despre fericire în stil englezesc - adică, oarecum, pe dos; nişte elegii ca o ramă tragică a unui tablou luminos; în unele zone are o retorică frumoasă; are siguranţa scriiiturii.
Octavian Miclescu: De fapt, Marius Grama nu ne vorbeşte de fericire, ci despre absenţa ei; multă melancolie şi tristeţe.
Costel Crângan: O radiografie a frânturilor de fericire, a costurilor ce trebuie plătite pentru ele; sugestii fantastice; tehnică foarte bună.
Stela Iorga: Are dinamică, elocinţă, elocvenţă, cerebralitate, dar şi puţin lirism; repetiţiile potenţează textul; stăpâneşte o tehnică a limbajului şi a sintagmelor.
Anca Şerban Gaiu: Lirismul este un accesoriu al poemelor; textele au tensiune ridicată; are zone foarte dure de sfâşieri ale sinelui.
Laurenţiu Pascal: Poeme captivante, care implică cititorul.
Carmen Neacşu: Poeme care merg la suflet; am vibrat profund.
Ioan Gh. Tofan: O poezie care, deşi încifrată, place.
Cristina Dobreanu: O ambiguitate a fericirii coexistentă totdeauna cu răul; ironii uşoare; are zone prea discursive şi prea explicite.
Mai trebuie spus că, în deschidere, Paul Budeanu a disertat despre ideea de comunicare, despre importanţa de a alege titlul potrivit unei cărţi, exemplificând cu Dervişul şi moartea a lui Mesă Salimović.
Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Simona Toma.
