La invitaţia rectorului Universităţii din Palermo, Roberto Lagalla, şi a preşedintelui Consiliul Regional Palermo, Giovanni Avanti, prof. univ. dr. Nicolae Dobrovici Bacalbaşa şi prof. univ. dr. Dorel Firescu au petrecut trei zile în celebrul oraş italian. După cum am scris deja, scopul a fost stabilirea unor schimburi de experienţă între studenţii, profesorii şi medicii gălăţeni şi italieni.
Rectoratul Universităţii din Palermo funcţionează într-un palat medieval care a devenit ulterior sediul inchiziţiei, iar cei doi medici gălăţeni au avut şansa unică de a vizita castelul inclusiv în acele încăperi cu circuit închis, unde nici măcar angajaţii instituţiei nu au voie să intre. Merită să descoperiţi Palermo prin ochii scriitorului Nicolae Dobrovici Bacalbaşa.
Vizită în Evul Mediu
„Aşa a făcut Dumnezeu că am fost legat de două zone medievale extrem de bogate şi care reprezintă, încă, un ţesut urban viu. Bordeaux – un ev mediu târziu şi Palermo unde se păstrează un ev mediu timpuriu, în care străzile sunt parcă incizii în piatra aurie a munţilor din jur, munţi mai degrabă sterpi, sub un soare greu şi o mare de un violet intens”.
„Deasupra oraşului sunt două coline. Prima dintre ele a devenit lăcaşul închinat Sfintei Rozalia, care a scăpat oraşul de ciumă. Ciuma a fost blestemul repetat al oraşelor-port. Pe cealaltă colină se află o biserică bizantină cu capiteluri şi picturi romanice, totul ridicat peste hăul unor văi prăbuşite în mare. Te simţeai cumva copleşit de geografia locului şi părtaş la măreţia acestei geografii”, ne-a mărturisit dr. Bacalbaşa.
Medicul a ţinut să spună că Palermo a avut un rol fundamental în istoria Europei. „În cultura oraşului italian se intersectează Grecia antică, arabii, normanzii şi spaniolii. Deşi aparţine sudului mai puţin dezvoltat al Italiei, are vârfurile lui intelectuale, o dotare ştiinţifică impresionantă. Există un întreg cartier al clinicilor universitare cu străzi, piaţete”.
În biroul lui „magnifico”
Protocolul îi obligă pe toţi ca rectorul Universităţii din Palermo să i se adreseze cu „magnifico”. „Formula «magnifico» nu deranja în condiţiile în care te primea într-un palat din secolul al XIII-lea. De altfel, biroul rectorului a aparţinut viceregelui spaniol din perioada dinastiei Bourbonilor. Opulenţa, geometria strictă a decoraţiilor în piatră sculptată te fac să crezi că magnifico, spre deosebire de România, nu este o formă fără fond, ci o moştenire preluată şi exercitată cu naturaleţe”, spune dr. Bacalbaşa.
Cu gândul la „Ghepardul”
„Tablouri din secolele trecute, imense lustre de Murano în fiecare sală, plafoane intarsiate cu diverse pete de culoare, lux, opulenţă. Nu am putut să nu mă gândesc la „Ghepardul” şi lumea lui, era aceeaşi lume a puternicei Sicilii medievale, care în epoca actuală s-a modernizat, dar nu şi-a uitat şi renegat trecutul”.
„Eşti uimit de policromia pietrei, lemnul sculptat, tablouri ale unor pictori celebri care îţi prezintă zone care există şi acum, astfel încât ai o trăire sincronă a unor epoci diferite în condiţiile acestei vieţi artificiale, dar superbe, pe care o oferă tot ce înseamnă luxul unui palat multisecular”, spune turistul Bacalbaşa.
Cel mai mult l-a impresionat un tablo semnat Renato Guttuso, un maestru al culorii vii.
Mărturii ale victimelor inchiziţiei
Pe pereţii fostelor celule ale inchiziţiei se mai păstrează, încă inscripţiile „ereticilor”. „Desenele, mesajele au valoare emoţională la fel de mare. În momentul în care am citit «Coraggio» scris acum câteva sute de ani pe pereţi, m-am gândit şi eu la epoca de frică pe care am traversat-o în copilăria şi prima mea tinereţe, când era, de asemenea, un regim opresiv unde nu aveai control, erai doar o posibilă victimă, şi cea mai pregnantă senzaţie era a neputinţei, necunoaşterii şi a fricii difuze”, mărturiseşte dr. Nicolae Bacalbaşa.
Explicaţii foto:
1 - Dr. Bacalbaşa în imensa bibliotecă a Rectoratului
2 - „Coraggio”, inscripţiile lăsate de victimele inchiziţiei
3 - Tabloul lui Renato Guttuso
