Dansul focului

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(poem acuzator găsit de judecătorul Eugen Mortu în dosarul meu de divorţ)

eram odată ca niciodată pe nişte ţărmuri

amanta mea reală murise bătută de noroc

convins că nimeni nu mai are nevoie de mine

m-am aprins

dar trebuia cineva să-mi pună lemne pe foc

marea izbea stâncile cu epave şi melancolie

resturi de flăcări dansau fără timp

fără loc

în zadar căutam ginta de sclave imaginare

căci trebuia cineva să-mi pună lemne pe foc

şi ardeam dumnezeule odată ca niciodată

nu se mai cunoştea drumul pe care aş fi vrut

să mă întorc

halucinantă şi prima oară a răsărit luna

hotărâtă să-mi pună lemne pe foc

Citit 671 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.