(scrisoare de la toţi elevii Şcolii 28, care-şi amintesc de poetul Ioanid Romanescu)
De-a v-aţi ascunselea ne jucam,
parcă nu mai aveam nevoie de nimic,
nici de şcoală, nici de casă, nici de mâncare;
vara, nu era cald; iarna, nu era frig.
Ce tare şi frumos strigau mamele după noi,
şi noi minţeam că avem nişte treabă;
mama ne scuipa să nu fim deocheaţi,
ne descânta câte o babă.
Eram sănătoşi tun,
cum se zice în popoarele noastre literare,
cum se zice când suntem bolnavi,
dar ducem boala pe picioare.
Ne jucam de-a v-aţi ascunselea
printre descântece şi chemări de mamă şi tată;
unii s-au ascuns aşa de bine,
încât nu i-am mai găsit niciodată.