(încă o stare de iubire)
Imprudenţa lui unu seamănă cu mama la naşterea mea.
Cine ar fi fost născut în timpul şi în locul meu,
dacă aş fi fost refuzat de singurătate şi de Dumnezeu?
Am o stare aşa de nesingurătate,
încât îmi vine o poftă sălbatecă să ţip:
unu este averea singurătăţii,
ceasul este spaima firului de nisip,
tu eşti amintirea mea despre iubire!…
Ce pot spune despre mama?
Ce pot spune despre mine în ziua cea mai luminată
de nesingurare?
Mama este o pădure fără lupi,
iar eu sunt amintirea mamei despre Poezie
într-un castel plin cu şopârle, păianjeni şi uitare!
Imprudenţa lui unu seamănă cu mama la naşterea mea!