(pregătire de toamnă)
Vreau întotdeauna ce nu am; coapsa ei se gudură la geam;
eu mă uit la ea şi mi se pare că mă ia frumos peste picioare!
Dar şi ea se uită des la mine cum din vârful sânilor, văd bine
şi râvnesc şi tot mai vreau o leacă s-o sărut, să urle şi să tacă!
Ce ochi mari, am întrecut măsura, nici de-a sila nu-i închizi cu gura,
doar să-i dai de-a dura poţi la vale pe suiş de coapse haimanale!
Nu v-am spus nimic până acuma; fără ea mă bate zilnic bruma,
fără ea mi-i carnea mai amară ca o gleznă sărutată-n gară!
Doar i-am spus odată: fă, muiere, fi-ţi-ar trupul botezat în fiere,
fi-ţi-ar dorul cremene şi iască, nici un inorog să nu te pască!
Doar atât îţi spun: iertare, doamnă, coapsa ta miroase-a vin, înseamnă
că te beau mereu şi nebuneşte, fă, muiere, dor pe româneşte!
