"în fiecare dimineaţă/ pisica/ lasă o dâră albicioasă/ pe parchetul cald/ mă îmbrac după/ chipul şi asemănarea ta/ de la furtuna de aseară/ ni s-au amestecat dinţii/ cămaşa miroase/ a transpiraţie de negri-/ negrii striviţi la metrou/ de tonele de bumbac". (Anca Şerban-Gaiu)
Cenaclistul îşi îmbracă hainele de lectură. Cronica semnată de el a anunţat în ziar că azi citeşte în cenaclu. De obicei ia autobuzul până la Parfumul Teilor, dacă-i frumos, merge pe jos. Ajunge în holul ziarului „Viaţa liberă”. Ceasul de pe perete arată şase şi cinci. Aprinde becuri, împinge canapeaua mare din vinilin negru până la măsuţa pe care stă lipit cu scotch anunţul cu fumatul interzis. Împinge şi fotoliile. Se aşază la măsuţa tăcerii şi îşi aşteaptă colegii recitind textele în gând, cu intonaţie. Ceasul de pe perete a trecut de şase jumate. Nimic nu se mişcă, nimic nu pleacă, nimic nu vine, doar de pe strada Domnească, prin uşa închisă, se aude câte-un troleibuz. Cenaclistul ştie că trebuie să înceapă şedinţa. Se ridică, împrăştie pe masă cele zece exemplare ale textului, îşi aranjează hainele, îşi drege vocea şi începe să citească. Măsuţa tăcerii îl ascultă, anunţul cu fumatul interzis se ascunde sub foi. Încheie lectura cu mulţumesc. Se aşază şi canapeaua din vinilin scoate un scârţâit. Apasă butonul pixului şi un pocnet mic răsună în văzduhul holului. Începe să scrie, taie cuvinte, îşi scrie singur cronica. Împătureşte hârtia şi o vâră în buzunar. Împinge canapeaua şi fotoliile la locul lor. Pleacă trăgând după el uşa masivă a redacţiei. Ajunge pe Domnească 52, pe terasă o masă liberă, tăcută. Cere o bere, încă o bere, pentru fiecare coleg care n-a venit. Scoate din buzunar cronica neterminată şi adaugă "astăzi, de la orele 18,00, citesc eu".
Vinerea trecută a citit Anca Şerban-Gaiu. N-a fost singură, au mai ajuns la cenaclu: Ion Avram, Stela Iorga, Andrei Velea, Marius Grama, eu. Am fost destui cât să încăpem într-un selfie, pe care l-am şi făcut. Textul Ancăi a fost bine primit de colegi. I s-a spus că e mai curajoasă, mai jucăuşă (I. Avram), că reuşeşte ca întotdeauna metafore inedite, dar parcă prea multe (A. Velea), că se vede o înclinaţie spre meditaţie (M. Grama).
Astăzi, de la orele 18,00, citesc eu. Vă aştept la sediul cotidianului "Viaţa liberă". Dacă nu puteţi veni, am cronica deja scrisă mai sus.
