(un vis frumos)
Se făcea că domnul general stă lângă mine,
în tranşeea sinistră şi goală,
că eu mă gândesc la soldaţii morţi de ieri
şi el se gândeşte la doamna generală
rămasă departe, printre maiori şi colonei,
să se zvârcolească de dor şi supărare
şi să urmărească la televizor cum generalul
pregăteşte victoria următoare…
Se făcea că domnul general îmi dă mere:
ia, soldatule, sunt bune de frică,
sunt bune de plăcinta pe care a făcut-o
generala mea mititică
înainte de a pleca pe acest front stupid,
când cineva a strigat: înainteee!…
şi m-am făcut că nu aud,
şi m-am repezit la plăcinteee!…
Se făcea că domnul general se retrage în sine,
că morţii se întorc în tranşee şi învie,
că victoria următoare nu mai vine
şi totul se umple cu melancolie,
iar doamna generală umblă plângând prin livadă
şi pune merele înapoi,
jură că suntem trădători de patrie
şi ne condamnă la moarte pe amândoi!
