(despre posteritate)
Nostalgie
pe vale trece o femeie cu morişti
pe deal văd un zmeu de carne
jucându-se cu un zmeu de hârtie
Tata
era odată ca niciodată
şi avea mâinile murdare de pâine
Flacără verde
nimic nu ştiu să spun
despre agonia unui fluture
Autodafe
aprind focul
mai departe vorbesc flăcările
Nec plus ultra
linia dreaptă este un cerc odihnindu-se
Ultima dorinţă
pregătiţi ghilotina
dar lăsaţi-mă să visez
că dorm lângă fântână
Fiindcă
singurătatea lui unu
seamănă cu mama la naşterea mea
Ultima secundă
faceţi linişte
dumnezeu vrea să spună câteva cuvinte
Exerciţiu de mirare
aici şi pe pământ
sunt piatra din propria-mi mână arzând
Upanişade
pâine şi sare pe obrazul poeziei
în rest
o banală trădare de patrie
Depărtare
câtă ordine şi disciplină în iubire
Activitate în spaţiu
printre ce plecate şi cele rămase
mă-ntunec şi-mi intră lumina în oase
Sine qua non
pe retina poetului
vin stele şi globule albastre
să se odihnească în pace
