* Fără iertare nu există bucurie *
În a XI-a Dumnică de la Rusalii, creştinii au parcurs Sfânta Liturghie în biserici, alături de Slujitorii Sfintelor Altare, ocazie cu care au primit şi cuvântul de învăţătură, potrivit rânduielii. La Catedrala Episcopală a Galaţilor, părintele vicar Daniil Oltean, arhimandrit al Dunării de Jos, a explicat sensul pericopei din Evanghelia după Matei 18, 23-35.
Personajul care ne atrage atenţia în amintita pericopă evanghelică este un datornic pe care îl întâlnim în două ipostaze: când datora stăpânului său 10.000 de talanţi, dar neavând cu ce să-i plătească, stăpânul a hotărât să-l vândă pe el şi famila sa.
„Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti Ţie tot!”, a „promis” datornicul, căzând în genunchi. Şi omul a fost iertat de acea datorie, pentru că Tatăl Ceresc l-a iertat. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat când datonicul, la rându-i, s-a întâlnit cu un alt semen care-i era dator cu doar 100 de dinari. „Şi punând mâna pe el, îl sugrumă zicând: Plăteşte-mi ce eşti datornic!”, ne arată Evanghelia...
În vremea Vechiului Testament, un talant echivala cu 10.000 de dinari, iar diferenţa dintre cele două sume este de un milion de ori...
Şi noi suntem datornici lui Dumnezeu
„Observăm că datornicul nostru nemilostiv nu a învăţat nimic din milostivirea lui Dumnezeu, a spus părintele arhimandrit Daniil. În timp ce Dumnezeu îl iartă şi îi şterge o datorie imensă, acesta îl pedepseşte pe semenul său, trimitând-l în închisoare, pentru o sumă infimă, în comparaţie cu datoria pe care o avea sluga nemilostivă. În postura nerecunoscătorului ne aflăm şi noi, adeseori; şi noi avem datorii la Dumnezeu nenumărate, infinite şi noi Îi facem promisiuni când suntem la ananghie, dar uităm repede. Iertarea, mila şi dragostea acestea sunt răspunsurile lui Dumnezeu faţă de noi...”
Părintele arhimandrit Daniil a explicat că, în permanenţă, şi noi ne regăsim în ipostaza acelui om nerecunoscător şi că ne răsfrângem adeseori mânia asupra semenilor nevinovaţi, doar ca să ne satisfacem propriile orgolii, propriile egoisme.
Dar, pentru că „cine se apropie de Cel bun, trebuie să fie şi el bun, cine se apropie de Cel Drept, trebuie să fie şi el un om drept, cine se apropie de Cel iubitor de oameni, trebuie să fie şi el iubitor de oameni...”, ne învaţă Sfântul Grigorie de Nyssa.
Înţelegem din această pericopă că dacă nu iertăm din inimă pe cei datori nouă, nu ne putem bucura de bucuriile veşnice...
