(după gust)
Desenez pe picioarele tale cuvinte
lungi până la capătul celălalt
al depărtării de sufletul meu;
după aceea îmi aduc aminte
locul cuvântului rece, cuvântului cald,
cuvântului uşor sau cuvântului greu.
Cuvântul rece şade pe glezne de când
nu ştiam să ostenesc până la ochii tăi
negri ca două nopţi fără lună;
cuvântul cald aşteaptă femurând,
silabisindu-se printre buni şi răi:
fiecare râvneşte, dar nu vrea să spună!
