Moto: "Noapte bună, doamna mea...noapte bună-i/ dacă vine Cineva să-ţi descrie,/ cu mâinile-amândouă,/ pe geamuri,/ o poveste din Copilărie,/ când visai să vină Cineva şi să-ţi spună:/ a fost odată ca niciodată o fetiţă cu chibrituri,/ o fetiţă cu brichetă,/ o fetiţă cu ghetele pe dos.../ o fetiţă pe care Zmeul de carne o învăţa să se joace cu Zmeul de hârtie.../ şi,/ împreună,/ l-aşteptau pe Făt-frumos!" (după Victor Cilincă)   Bună dimineaţa,/ Doamnă ...

Sigur că da!...Nenea Gigi Avădanei vine la gard şi mă roagă să bat clopotul de moarte. Umblă prin buzunare şi scoate o monetă de trei lei. Cică trebuie să-mi plătească această muncă. Cică-i un gest de smerenie să baţi clopotul când moare un om. Îmi dă rotundul de nichel şi-mi spune să nu iau clopotul în râs. Cică să-l bat frumos şi tare, cu ochii în sus şi cu gândul la viteza vieţii, la in/utilitatea acesteia...şi să fiu convins că cine vrea să audă, aude. Ci ...

Vestea că a murit primul Cititor al Copilăriei mele vine ca un trăsnet din senin. Maică-sa, ţaţa Măndiţa, plânge în hohote şi se uită în sus. În Sus, spre Miazănoapte, dar şi în Sus, spre Cer, adică. Pentru că din Sus trebuie să apară maşina cu sicriul în care Titi tace pentru totdeauna, sfărmat de tractor. Plânge în hohote şi umblă de colo-colo, pe aria/maidanul din faţa casei sale şi a lui moş Vasile Mihai. Eu stau după gard, în grădina mamei şi a lui tata, � ...

Moto: "Vai de capul sufletului meu!"...(ar zice "îngerul cu o carte în mâini").../ şi Os de Metaphoră s-ar face,/ şi drept fluier s-ar da la Singurătate,/ şi drept jucărie s-ar da la câini!" (anonim folk)   Cică doamna mea e-n stare/ să mă calce în picioare... în picioare d-alea fine,/ de bacante şi ondine, de metrese şi vestale,/ de iubite catedrale... şi fecioare împletite/ printre versuri şi ispite, printre nu şi da, şi printre/ umbra cestelor cuvinte, printre cruci ...

Moto: "Dacă Nicicând nu are Când,/ mă fac sclav straşnicului Nici,,,/ şi, dacă vrei să nu mai Sânt,/ plec şi de-Acolo, şi de-Aici!" (anonim folk)   Şi m-ai lăsat să-mi duc singurătatea ca pe o cruce-n vârfuri de golgote crizantemate, până-mi sângerează ochii pe rug şi sub uvedenrode!   Şi m-ai lăsat să-mi strâng ultima clipă, ca pe-o smerită, ultimă povară, şi s-o azvârl, aşa, să nu mai ştie că m-a împins (fulgerător) pe scară!   N-am să te uit, frumoaso ...

Sigure că da! Băiatul cel mare al ţaţei Măndiţa şi al lui bădia Iancu Cujbă citeşte şi citeşte şi citeşte...şi, la fiecare început de pagină, face ochii roată şi ne cercetează să vadă cum şi dacă suntem atenţi la zicerea lui din carte. Suntem atenţi, chiar foarte atenţi. Cum să nu fim? Nici nu mai clipim şi nici nu mai suflăm, parcă. Aşa de mult suntem prinşi de mrejele poveştii, aşa de mult suntem mişcaţi de vitejia câte unui Făt-frumos, de farmecul câte ...

Moto: "Tu despre eu şi eu despre tu:/ sigur că da? sigur că da! nu?/...Da? sigur că da!.../ sclavul tău, Doamna mea!" (anonim folk)   Năprasnică, frumoasă...(ce linişte grozavă s-apropie de unde sunt gata să ajung!)... o văd ca pe-o salvare, o simt ca pe-o garoafă... Una şi Unu-ntruna: o Lungă şi un Lung!   Şi ce arome calde n-acest Mereu de gală... (un fel de rece si(n)gur şi nalt şi-adânc şi blând)... şi nici o îndoire şi nici o îndoială când fără când rămân ...

Aici, de din vale de gardul lui bădia Ghiţă Fluture, e primăvară. Dar nu-i chiar cald. Pământul se zbiceşte, iarba îşi adună puterile şi-şi arată colţul. Mai încolo, pe dâmb, omătul se micşorează şi face nişte apă care curge continuu, dar nu se varsă nicăieri. Stăm cu vacile la păscut. Acestea sunt nişte lăptărese dreptunghiulare, galbene, porumbace, florine şi albe. Pe vaca mea galbenă, tata a scris VACĂ, mare, cu vopsea verde, nu cumva să fac vreo confuzie şi ...

Se-ntâmplă focul singur...şi-n slăvi lumina-i bate cu linişte, şi suie căldură-n calendar... trecutul se trezeşte şi-ncepe să coboare n-odaie, cu sfială, cu sârg şi cu habar!   Şi, iată-l, cercetează unghere şi firide, încolo şi încoace...(parc-a uitat ceva)... ce ochi are trecutul!...nimic nu-i scapă, însă, oare de ce nu vede (nicicum) absenţa mea?   Absenţa mea din timpul pe care-l pregăteşte să-l dea eternităţii (şi altui început) prin însă-şi răsturnare ...

Prigonirea evreilor după dezlănţuirea celui de-al doilea război mondial (începută în 1938) este cunoscută, în mare majoritate, din cărţi de istorie contra/făcute în laboratoarele comunismului, din povestiri pe viu, din multe şi diverse mărturisiri. Exterminarea evreilor a fost un scop clar al politicii naziste, al arianismului german, al tuturor celor care propagau şi întreţineau rasismul şi fascismul. Se ştie ce a însemnat deportarea acestei etnii către lagărele de exterm ...