(!) erau femei din ce în ce mai rare şi toate încăpeau într-un cuvânt – poeţii sărutau statui de sare şi universul coborâse pe pământ (!)   (!) încet abia se contura în zare un strop de cer un strop de orizont – poeţii sărutau statui de sare şi le luau în raniţe pe front (!)   (!) şi-n fulgerarea gloanţelor trasoare citeau la corbi fotografii plângând – şi iarăşi sărutau statui de sare şi-apoi tăceau în cer şi pe pământ (!)   (!) acum sunt multe ane-m ...
(!) cu mâinile prin luturi de oale şi de casă, cu ochii dinspre zare, tocmai luându-şi sama, cu glasul din/spre cântec, senină şi frumoasă - mi-a spus întotdeauna: si vis amari, ama (!) (!) desigur, nu e vreme de "alt fel", nu e vreme de "nu", de "mai încolo", de "ce", de "nu se poate" - nu-i timp de aşteptare, nu-i timp de anateme, chiar dacă sunt şi-atâtea iubiri nevertebrate (!) (!) nu-i timp de dat afară când văd câtă răbdare aşează-ntru iubire de păsări şi de ...
(!) şi merg, şi merg... poate ajung tocmai atunci, tot şi de tot, din depărtarea de acum, să pot a zice, fără milă: ERGO SUM, chiar dacă SUM prin grâu, prin gară şi prin lunci - uitat de zei, chiar dacă SUM prin râpi adânci, şi plâng şi dorm cu beladona sub trifoi, şi îmi ascult singurătatea mâinii stângi cum cere "am", cum cere "în", cum cere "doi" (!) (!) şi merg şi merg... poate ajung să văd măcar ce am uitat, ce m-a uitat, ce n-am uitat de când n-aveam habar c ...
(!) nu te mai căţăra, nu te mai sui şi nu mai râvni să ajungi la orizont - acolo se află marginea cerului şi tot acolo se află şi marginea pământului - poţi să cazi, poţi să rămâi fără formă şi fără fond (!) (!) poţi să cazi dintr-unul într-altul şi să te amesteci cu cerul şi cu pământul - fii cuminte, păstrează distanţa, lasă-l să facă şi să sprijine curcubee - să ştii că orizontul se cucereşte doar învăţându-l (!) (!) uită-te oleacă din parte ...
(!) a fost odată perpendiculară/ - acuma-i ostenită şi străină, e tot mai înclinată şi amară,/ închide-n ochi o flacără puţină (!) (!) şontâc-şontâc, se duce să apună/ frumos, tăcând, încet, ultima oară - şi toţi întunecaţii or să spună:/ ducă-se naibii, că a fost o chioară (!) (!) a fost a lui - a celui care ştie/ ce pui în beznă ca să faci lumină, ce pui în ou, ce pui în păpădie,/ ce pui să n-aibă nimeni nici o vină - a fost a celui cu arcade spart ...
(!) timp azvârlit în spaţiu de când - (LUMINĂ CALDĂ, să păcălească lumea aceasta şi cealaltă) - clipa dintâi se vede, s-aude şi acum, sfărmându-se în sine, trasoare şi dum-dum (!) (!) spaţiu - (nimic în sine, bigbang) - să-ncapă totul, apoi - (din clipa-ntâia în clipa-ntâia) - rodul scâncind fără de lege, spre lege - (şi-n delir) - hrănindu-se din însuşi, fiindu-şi cimitir (!) (!) ce viaţă? şi ce moarte? - (ce fleacuri în mişcare, vecie-n dorul lelei, subli ...

ACTUALITĂŢI (conferinţă de presă)

Sâmbătă, 21 Mai 2022 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Sunt personajul visului Celest, cel mai frumos din ceastă Veşnicie pe care mă crucesc şi mă închin la Demiurgul condamnat să-(mi) scrie şi să-mi trimită-n fiecare zi tot ce vroiesc să-i cer întruna pentru toţi in/egalii mei în/depărtaţi de-un punct numit (apocaliptic) Centru, umplut cu tot ce cred că (nu) se poate n-această Viaţă şi n-această Moarte! Mă rog la cel mai Nalt decât acest motiv de-a face urme pe Pământul visat (şi el) n-acelaşi somn divin, să-l aibă- ...
(!) sunt prea înalt să cred c-au fost o întâmplare acestea toate şi ne/toate - acest tot, dar şi ne/tot, vibrează-n sine, muşcă, doare, stârneşte pricini între pot şi nu mai pot, azvârle zero din adâncuri spre înaltul care-l azvârle din înalturi spre adânc - sigur că da, dinspre nimic porneşte caldul şi cată rece - strâng ce pierd şi pierd ce strâng (!) (!) sunt prea mărunt să cred c-a fost o întâmplare tot cest văzut şi nevăzut - foarte urât, foarte frumos - ...
MOTTO:"singurătatea lui Unu/ seamănă cu Mama la naşterea mea./mi-i dor de Mama,/ singura Lege din Univers".                                                                         [Iolanda Cremene]   A tăcut mătuşa - sora mamei - într-o clipă, noaptea, a tăcut. Pâlpâia - prin lacrimă - lumina şi misterul altui început. Unii spun că a plecat la mama şi la fiul ei plecat demult. Alţii spun că a pornit Uitarea către cel mai des Necunoscut ...
(!) şterge-ţi trecutul, fugi de viitor, ieşi din prezent, stai totdeauna lângă, azvârle ceasul, fii atemporal - secunda-i fiara care te mănâncă, te sfarmă şi te-nghite pas cu pas, vorace, ticăloasă şi urâtă, contagioasă, crudă, fără leac, spăimoasă-n stare cinic să (te) râdă (!) (!) nu da nicicând încredere la timp - ştii ce-a făcut stăpânul astei clipe?! - e-un criminal fricos/fricoşător - muşcă... tic-tac, tic-tac... fără să ţipe (!) (!) azvârle ceasul, ...
Pagina 4 din 265