China a marcat, joi, centenarul Partidului Comunist, care are circa 92 milioane de membri, ceea ce reprezintă cam 6,6% din întreaga populaţie chineză. Partidul Comunist din China este al doilea cel mai mare partid politic din lume, dar este la jumătate din Partidul Bharatiya Janata, din India.
Inspiraţi de Revoluţia Bolşevică din Rusia, un grup de revoluţionari chinezi au fondat în secret Partidului Comunist Chinez( PCC), în oraşul Shanghai, în iulie 1921. Pe 1 octombrie 1949, preşedintele PCC, Mao Zedong, a proclamat Republica Populară Chineză, la Beijing.
Odată ajuns la putere, Mao a încercat să accelereze dezvoltarea industrială a Chinei cu politici îndrăzneţe, dar uneori dezastruoase, care au inclus "Marele Salt" din 1958 - o campanie de colectivizare agricolă care a dus la aproximativ 30 milioane de oameni morţi de foame. Un alt moment controversat în era Mao Zedong a fost în 1966, când a lansat Revoluţia Culturală şi a distrus toate vestigiile "culturii feudale" a Chinei. Istoricii cred că până la două milioane de oameni şi-au pierdut viaţa în anarhia care a cuprins ţara în acea perioadă, relatează Al Jazeera.
Când Mao a murit, în 1976, noii lideri ai PCC s-au angajat într-o serie de reforme politice şi economice, inclusiv deschiderea ţării către comerţul internaţional şi investiţii. În cele cinci decenii scurse de atunci, PCC a supravegheat o creştere economică puternică, care a scos zeci de milioane de oameni din sărăcie şi a transformat China într-o putere globală majoră.
Sub preşedintele Xi Jinping, partidul şi-a pus şi mai mult amprenta asupra societăţii chineze şi a adus la tăcere disidenţa, inclusiv în Tibet, Xinjiang şi Hong Kong. Dar partidul comunist se confruntă cu o nouă serie de provocări, atât în ţară, cât şi în străinătate, care includ inegalitatea economică, degradarea mediului şi tensiunile cu Statele Unite şi alte naţiuni dezvoltate în ceea ce priveşte comerţul, politica şi drepturile omului.
