când te-am văzut, pădurea de salcâmi/ a dat în păsări şi a dat şi-n floare, a dat şi-n cuiburi, şi a dat şi-n tril/ - şi nu mi se părea că mi se pare, şi nu mi se părea că nu sunt eu/ pe margine-ntâmplării - ce aproape eram de lecuirea unui dor/ etern... care abia mă mai încape şi chiar credeam că te-ai dat jos din vis/ şi stai încet, frumoasă, ca o CARTE în aşteptarea unui cititor/ cu/minte, cumsecade, cum se cade când cel de sus trimite cest scump dar/ umplut cu t ...

Şi mai zice ţaţa Ioana lui Alexe Jingă: "Dacă vrei s-o aştepţi, poţi să intri-n ogradă şi să stai pe prispă, cuminte, sub iederă... nu să umbli aiurea prin bătătură... nu să cotrobăieşti prin firide şi prin unghere... nu să scotoceşti şi nu să te ţii de dodii şi de droanţe!... când a plecat, aşa m-a rugat să le spun celor care au de gând s-o aştepte, mai ales celor din neamul ei!... dacă nu m-asculţi, te pârăsc!... vezi, eu mă uit peste gard şi prin geamur ...

Mai avem de străbătut câteva sute de picioare! Virgil Carianopol se uită-n stânga şi-n dreapta, însă nu prea-l miră spectacolul gratuit al gospodarului din totdeauna, dar şi al leneşului fără început şi fără sfârşit!... Iată, ce casă îngrijită l-alde Lăcătuş!... Şi, iată, în ce şandrama locuiesc şi (cică) trăiesc alde Căscatu! Poetul nu se prea miră fiindcă (în zona sa natală) e cam tot la fel, ori mult mai rău, zice! Suntem destul de dumiriţi despre ce fa ...

(!) acesta-i adevărul unic, chiar dacă ştiu că (nu) te doare:tot ce-i vremelnic se repetă-ntr-o veşnicie trecătoare,iese din sine, intră-n sine, merge cu spatele-nainte,are în faţă-ntreg trecutul cu stele stinse şi murinde,cu stele proaspete şi nalte, scâncind în scutecele-albastreale apropierii strâmte şi pardosite cu dezastre,ale instinctelor primare şi-ale credinţei că se poatescruta de unde până unde, de ce şi când şi cum se cade (!)(!) acesta-i falsul gratis, unic, ...

Şi câţi săteni, Domnule, trec (tăcuţi şi serioşi) încolo şi încoace! Da... trec murmurând câte-o doină, trec fără să scoată nici un cuvânt aiurea, dar trec numai şi numai Înainte! Către muncile câmpului trec! Aici şi acum... nu se termină niciodată muncile câmpului! Numai puturoşii termină înainte de a începe orice! Uite, lui nenea ăsta din marginea satului i se suie troscotul şi căpriţa şi ştiriţa pe geamuri, iar el doarme pe prispă, ostenit de vin şi de ...

(!) vin oameni să-şi aduc-aminte/ că au mai fost odinioară aici şi-au devorat cuvinte/ rostite pentru prima oară (!) (!) vin preoţi şi cerşesc iertare/ pentru păcatele aceste şi pentru tot ce-i nerăbdare/ şi rău sub minunări celeste (!) (!) vin oameni şi încep s-audă/ rostogolirea curăţiei dinspre lumina (re)născută/ să se (re)vadă cât de vie-i (!) (!) vin lupi şi îndrăznesc să urle/ din răutatea lor firească - poeţii scriu frumos pe turle/ cuvinte care vor să na ...

Da, aşa am zis: lângă Marele Trandafir Sălbatic stă Marele Rug! Marele Mur, cum îl respectă oamenii de dincoace şi de dincolo de hotar! Şi cum să nu-l respecte când toţi se hodinesc la umbra-i uriaşă, mai ales în vreme de-nflorire şi de arşiţă, când toţi mănâncă fructele-i ademenitoare printre spinii apărători, cum scrie Învăţătorul Ioanid? Da, se hodinesc şi visează cu mare frică de balaurul care, cică, îşi are sălaş în adâncurile tenebroase ale Marelui R ...

mă urmăreşti ca un blestem/ cu haine şi cu inimă de zână -ai tot ce n-am, ai tot ce vreau şi ştiu:/ trup de vioară, suflet de fântână !!!arcuşul tău mă face praf / pe drumul care-(a)duce pân-acasă -şi vii, şi calci pe mine, dar nu vezi/ că moartea mi-i din ce în ce mai deasă !!!murmurul tău dă din adânc,/ spre ochii mei uscaţi, cu apă vie -poate mă rabdă viaţa până când/ termin de scris ultima-mi poezie !!!mi, la, re, sol, sol, la, re, mi/ - îngerul-greier cân ...

Sigur că da, îl las pe Lucian Blaga să plece prin oglinda fântâniţei, fiindcă mai are cam treizeci de ani şi-şi află loc de veci şi în "Cel mai iubit dintre pământeni", unde ţăranul/hâtrul Marin Preda i-a deschis ultima "corolă de minuni a lumii"...pentru totdeauna!...Sigur că da, mă sui spre hotar! Aşa i se zice acestei culmi de coastă, acestei zări de fiecare Răsărire!...Acestui drum misterios, care desparte răzeşimea celui Rădeşti de răzeşimea cestui Zimbru! Ace ...

suntem plictisiţi, hai să facem ceva deosebit în această lume minunată – dacă nu putem sări din tren, măcar să furăm nişte şine de cale ferată   că numai într-acest fel mai putem fi salvare pentru Ana lui Tolstoi – să nu mai meargă nici un tren de la noi până la ea şi de la ea până la noi   m-am înţeles cu şeful de gară – galantul Vronski, îl ştii foarte bine – şi mi-a spus că o să închidă ochii când vom fura vorbele Anei, cu tot cu şine,   ult ...