Nu care cumva să crezi că insist, că-s prost şi o fac pe deşteptul. N-am să te mai sâcâi multă vreme. Dacă nici după "publicitatea" pe care ţi-am dat-o ieri nu ai curaj să "rupi" tăcerea, rezultă că te doare-n cot...(că tot trei litere are, câte două consoane şi o vocală, fiecare)...de QED, însemnează că ţaţa Lui (nevasta lui Zero) e mai importantă decât minunile universale din poezia UMNS!
De ce-i genial "îngerul cu o carte în mâini"? Păi, doamnă Doi, în loc să te superi pe mine în solidar cu ţaţa Lui, mai bine te-ai apuca să-i vâri în cap prietenei tale, dacă pricepi şi dacă-ţi mai aminteşti dizertaţia mea de când am desfăşurat "ultima noapte de dragoste şi prima noapte de Poezie", că nu-i la îndemâna oricui să dibuie şi să pună în valoare/operă o translaţie de sensuri ca în "Ardea spitalul". Ia şi uite: "Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte!.../ Ardea spitalul cu bolnavi cu tot/ Şi flăcările sfârâiau în cărnuri/ Râs alb cutremurat de savaot!// Ce râs, ce râs mă străbătu azi-noapte!/ Ce râs de ziduri prăbuşite/ Strivind sub ele urlete, clipite/ şi razele căzute ale lunii!// Şi luna...cum mai fulguia azi-noapte/ Pe străzile pierdute-adânc în vis.../ Şi cum mai fulguia pe cărnurile aspre!/ Desfrâu de flăcări şi de vis ucis!"...Nu? Da!...Şi, atunci, cum să nu te cutremuri când vezi un grajd ars cu toate animalele în lanţuri, fără nici o şansă? Iar tu şi prietena ta mă tot hâţânaţi cu "aşa a vrut Dumnezeu", "asta le-a fost soarta", "cred că se putea şi mai rău", "nu te poţi juca de-a karma"...!...Nu, aici nu-i vorba de forţe impersonale, de creatori supremi, de nu ştiu ce energii infinite, ci de prostie, imbecilitate, laşitate, lene, ticăloşie, lăcomie, cupiditate, rapt, nesimţire...!...Dacă cei doi criminali din Bursucani...(CN şi BV)...ar fi fost băgaţi la zdup când au demonstrat (cu vârf şi îndesat) că-s indivizi penali, înainte a de incendia grajdul, nu s-ar mai fi ajuns la nenorocirea descrisă în ziarul de alaltăieri! Nu?...Iar poetul Nichita Stănescu vine şi mută orizontul aşteptărilor noastre pe o altă scară a imaginaţiei, împinge gândirea dincolo de banalul "aşa vrea cel de Sus"!...Desigur, s-ar putea să dai altă întrebuinţare cestei scrieri, cum Ion Creangă explica doctorului ce şi când o să folosească reţeta medicală, dar îmi place să cred că ţi se va sui aia în ăla, c-ai s-o hutucheşti pe Lui cât colo, că ai să te dai pe brazdă, cum glăsuieşte moldoveanul serios...şi ai să asculţi cu mare atenţie ce zice Nichita în "Autoportret": "Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte!"...Mai taci mult?...(Stai aşa!)
