Te rog să laşi acasă icoana mea de seară!/ te rog să laşi acasă icoana mea de zi,/ fiindcă eu, de mâine, mă duc odinioară,/ să uit întotdeauna „a fi” şi „a nu fi”!// Miroase a iubire nemernică şi-a ură!.../ [de la (a)casa noastră n-am să mai plec nicicând,/ fiindcă doar acolo mă bate (cu măsură)/ o lună foarte plină (şi goală) până când...!]// Numai icoana mamei acolo mă aşteaptă,/ numai icoana tatei cu ochii până-n cer...!/ te rog, lasă-le-acasă! î ...

Împărat destul de mare/ o să fie. Când îl strig, râde şi-(mi) spune că este/ Împărat viteaz... dar mic !!! Ştie multe despre Mama/ lui şi a lui Făt-frumos. Vrea să meargă toată viaţa,/ pân-la Steaua lui, pe jos !!! Nu se teme şi nu fuge/ nici de Cloanţe, nici de Zmei. „La cireşe” se gândeşte,/ şi la „Pupăza din tei” !!! Poartă ochi de Prinţ, şi negri,/ zice Poezii de soi şi învaţă să nu plece/ Făt-frumos de lângă noi !!! Ştie bine cine este/ Cel numai ...

La Şcoala Primară şi Gimnazială numărul 28, o sărbătoare/sărbătorire a Poeziei şi a Poetului care a spus şi a scris „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,/ Braţele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ţi mare, mare viitor!”...este compatibilă cu titlul nostru de astăzi, este o adevărată demonstraţie a gândirii şi a imaginaţiei/prorocirii Vizionarului din Botoşani! Pot zice că mă număr printre beneficiarii unei astfel de înt� ...

şi strig frumos, acum, cât se mai poate fi-n clipă strâns, încet şi efemer: nu fac nimic pentru eternitate, nu-i dau, nu-mi dă, nu-mi cere şi nu-i cer !!!   a vrut să-mi dea – mi-a dat odinioară, dar a poftit şi-obrazul celălalt, i-am spus că-i surdă, lacomă şi chioară, sardonică la rece şi la cald !!!   m-a pălmuit, mi-a zis cuvinte grele stăpâna asta-n aer şi în vid, m-a dat de-a berbeleacul printre stele, m-a spus la moarte şi m-a poreclit !!!   i-am spus şi-i s ...

Negreşit, credem că acesta-i Adevărul: Maria noastră-i Oriunde şi Nicăieri! Nu-i aşa că nu mai e nici o îndoială? Nu-i aşa că, într-o Lume care şi-a uitat Rostul şi „trăieşte” numai şi numai la cheremul reflexelor condiţionate, Maria are toată libertatea SĂ SE JOACE? Desigur, acest eufemism poate fi deranjant pentru cei cu INIMĂ MARE/BUNĂ! Dar – când care mai de care vrea SĂ PRIMEASCĂ din ce în ce mai mult şi SĂ DEA din ce în ce mai puţin sau deloc – nu-i c ...

Ce frumoasă şi deşteaptă/ e femeia verde! – (n)-o iubesc, şi (n)-am ce-i face,/ şi (nu) am ce pierde! Stau la pândă în gutuiul/ de la geamul care mi-o arată cum se-mbracă/ şi cum pleacă!...Oare unde pleacă? de ce pleacă?/...Eu nu pot a crede că se duce să mă-nşele!...Amintiri concrete despre ceastă femeiuşcă/ blândă prea/suveică? N-astă noapte, printre crânguri,/ ne-ntâlnim la teică şi-nvăţăm: "(n)-a fost o dată/ (cam) ca nici o dată un zmeu verde, crud şi a ...

(!) vino-n răsuflarea mea,/ că afară-i frig şi plouă – te aştept cu ochii mari/ şi cu mâinile-amândouă, te aştept şi te primesc/ lângă teiul de la poartă, tei adus de tatăl meu,/ tocmai de la Marea Moartă când era o Mică Vie,/ când s-a dus (acolo) tata ca să îmblânzească drumul/ mântuirii, cu lopata, şi-a primit răsplată puiul/ cestui tei de la femeia care l-a făcut pe Domnul/ şi-a eliberat Scânteia ştergătoare de metehne,/ iertătoare de păcate – vino, e ...

Mergem la Casa Părintească/Natală a lui moş Ion Mutelcă! Aici, taman ca-n „Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără Moarte”, suntem întâmpinaţi de Marele Nimeni şi de Marele Nimic! Intrăm în Odaia de Oaspeţi! Pe mijlocul peretelui dinspre Răsărit vedem două coli scrise mărunt, cu cerneală neagră, semnate „Maria – Ghicitoare în Cărţi”! Şi iată ce ni-i lăsat să cetim în tăcere, fiecare pentru Sine, cu suflarea tăiată! 1. POSTFAŢĂ Mulţimea de icoane ...

Da, iată suntem în cea mai frumoasă CUTĂ a Timpului! Suntem departe de işti producători/răspânditori de imbecilitate! Suntem pe Valea Zimbrului, unde Ion Mutelcă a fost născut şi a copilărit fabulos! Acesta-şi şterge o lacrimă şi începe! „În urmă cu 53 de ani fără 181 de zile, adică pe 15 Iunie 1967, mă despărţeam (cu lacrimi, bineînţeles) de una dintre cele mai frumoase femei din lume, adică de o profesoară pe care o ascultasem şi admirasem un an întreg în Şco ...

 (!) daca mea, eu sunt un dac... dacă taci, eu n-am să tac nici chiar dacă vro turlacă din suflarea geto-dacă va să-mi spună că-s oleacă fără leac şi n-am neneacă, şi-s un fleac naiv pe lângă cerul drept din partea stângă, din motive populare la mai mic şi la mai mare, ori că-s lacom pui de tracă şi n-am trac, nu mi s-apleacă nici dacă mănânc pământul ca să-mi onorez cuvântul (!) (!) am să stau şi am să tac, daca mea...dacă ţi-i drag să n-auzi ce se ...