Sigur că da! Prăpăd chiar stârneşte invidia lui Aristotel, dar şi pe-a noastră! Invidie frumoasă, constructivă!...E ora 12! Brusc, aşa, ca din apă, apar doi derbedei cu glugi şi pantaloni jerpeliţi! Aprind petarde şi le aruncă în Fluviu! Şi behăiesc! Şi grohăie!...Oare ce „satisfacţie” găsesc aceşti imbecili într-această „distracţie”?...Ne îndepărtăm crucindu-ne! Mutelcă se umple cu aer şi recită-nspre Cer, mai abitir decât un orator: „fiindcă trebuie ...

ieri - în toiul dimineţii - era câte pe ce să trec de la vorbe la fapte când mergeam de pe partea asta spre partea cealaltă şi era să mă calce tramvaiul 7!!! ieri - în jurul amiezii - era cât pe ce să trec într-o viaţă nouă când mergeam de pe partea cealaltă spre partea asta şi era să mă calce autobuzul 9!!! ieri - lângă pragul serii - era câte pe ce să trec într-un fel de înapoi când mergeam de pe partea asta spre aceeaşi parte şi era să mă calce domnul 7,62!!! i ...

Sigur că da! nu mai avem de ales! Trebuie să părăsim Sistemul! Ori să-l zvârlim la gunoi! Dar, deocamdată, trebuie să părăsim Scara Oschi! Să facem „filozofie mobilă”! Adicătelea să fim peripatetici! Adicătelea să-l „copiem” pe nenea Aristotel şi pe discipolii acestuia!...Sigur că da! Plecăm din „casa” lui Mutelcă! În juma de oră ajungem pe malul stâng al Dunării! Ne oprim şi ne uităm în zare, peste munţii Măcin! Costică Prăpăd scoate notesul şi cete� ...

uite: din punct de vedere al ochilor mei învinşi de lumină pe deal şi pe vale – regina răsare apusă mereu şi vine pe prispă, să stăm la taclale !!! şi uite: din punct de vedere al ochilor ei la fel de înalţi în lumină adâncă – sunt regele orb şi sărac şi închis într-o clipă murdară şi stearpă şi stâncă !!! şi stăm la taclale: ce faci? - zice ea. nu văd ce mai fac! - zic aşa - şi mi-i frică – ce fel de regină mi-a dat dumnezeu, şi ce noapte de dans!... ...

Şi iacătă ce vedem că scrie moş Mutelcă pe Tabla Memoriei sale, parcă direct din Memoria Tablei izvorând aceste câteva simple cuvinte: „şi creşte Trecutul, şi creşte!/ vedem Viitorul scăzând!/ poeţii încap într-o Clipă.../ şi-s singuri, şi mor pe Cuvânt!// şi creşte Uitarea, şi creşte/ la umbra dormirilor noastre/ departe de Litera celor/ plecaţi printre Stele sihastre!// şi creşte Misterul, şi creşte/ mai mult decât poate cuprinde/ Secunda cu Suflete nalte,/ cu ...

când mă văd, păsările se adună şi intră în zbor şi pleacă departe de gândurile şi intenţiile mele – nu ştiu de unde au aflat că sunt condamnat să port în spinare un cer apăsător şi fără stele fiindcă am întrerupt o mie şi unu de cântece – cu praştia blestemată a copilăriei le-am întrerupt când credeam că sunt cel mai viteaz şi voinic, dar cel mai prost din cei de asupra şi dedesubt !!!   când mă văd, păsările se scad şi ies din cântece şi intră ...

Da...ciocănesc uşa! Neaşteptat de repede, uşa este descuiată şi deschisă! Ce văd şi ce aud reprezintă dimensiunile unui „show” dantesc! Totul huruie de manele! Totu-i năclăit în fum de ţigară, de carne prăjită-n exces, aburi de alcool ieftin şi mult! Trei haidamaci şi-o balabustă se apropie de jurul meu imediat! Părul mi se-ndeseşte brusc şi mi se face din aia...punct ro! Toţi duhnesc apoplectic! Toţi au suprafeţele buhăite de băutură şi „mulţumire”, de „ ...

tu nu te joci de-a dumnezeu,/ nici el de-a tine nu se joacă   el te-a trimis în calea mea/ să-mi fii în/credere şi dragă, el m-a trimis în calea ta/ să-ţi fiu povară şi osândă fiindcă n-ai ştiut că sunt/ nemuritorul de la pândă, că sunt un fel de n-aş fi fost/ aici şi-acum şi niciodată, însă preabunul dumnezeu/ mă linişteşte şi-mi arată un singur gând şi-un singur drum/ – acela ducător spre tine şi spre sfârşitul cestui joc/ umplut cu veşnicii puţine   ...

Sigur că da! BARBARIA funcţionează ireproşabil, în numele şi în prenumele şi în „satisfacţia” tuturor imbecililor ucigători de Sănătate!! Senzaţia de Groază se accelerează şi parcă vrea să nu se mai termine! 2020 întârzie! Are dreptate să se lase aşteptat! La ce să se grăbească? Ce să vadă şi să audă-n astă monstruozitate şi-n astă desfăşurare a stupidităţii?... Sigur că da! Trebuie să fii controlat în mod foarte „serios” de Morbul Nesimţirii, de ...

ce ŞOPOTE umblă n-adâncuri/ - trimise de când şi de unde nu ştie sau ştie-nsetatul - / de APĂ cu viaţă şi moarte: e DAT şi miracol şi milă,/ dar nu se cunosc amănunte - n-adânc nu există aproape,/ n-adânc nu există departe!!! n-adâncul de jos, bunăoară.../ n-adâncul de sus, bunăoară - totuna-i şi fără de capăt,/ totuna-i şi nu se amână - e-o curgere fără-nceputuri,/ e-un fel de-năuntru n-afară, e-un fel de afară-năuntru/ această ÎNALTĂ FÂNTÂNĂ!!! ce Ş ...